Povestea nescrisă din paginile Anticariatului Central din Rm. Vâlcea

Cele mai frumoase poveşti se nasc din pasiune. De multe ori se nasc din lucruri simple. Dar orice loc, orice persoană, orice carte are o poveste. Pe o stradă din centrul Râmnicului, standuri de cărţi par aruncate pe măsuţele din faţa unui anticariat. Îşi caută locul în biblioteci deosebite, îşi caută locul în mâine delicate care să le răsfoiască. Fiecare carte a fost mângâiată de cel care le-a luat sub oblăduire, un om care nu cere nimic, decât dragoste de cărţi.

Rafturile cu cărţi din anticariat sunt ordonate. Sunt pe categorii, pe autori, vin din alte biblioteci care nu le-au mai vrut sau care au fost dăruite. Dar cel care le îngrijeşte, le şterge de praf, este Costi, pe numele lui Constantin Crăciun (47 de ani). Ştie exact când a luat prima carte în mână, când s-a îndrăgostit de ea. „M-am născut la Petroşani, iar primii nouă ani de viaţă acolo i-am petrecut. Eu pot spune că sunt Prâslea cel mic, mai am trei fraţi. Am venit aici, la Rm. Vâlcea, şi am urmat liceul Mircea cel Bătrân. Prima carte am primit-o de la o vecină şi a fost “Educaţie sentimentală”, de Flaubert. Am ajutat vecina să se mute şi am avut de ales între bani şi carte, şi am ales cartea. Aveam 14 ani. Această carte, pe care nu am citit-o imediat, mi-a deschis însă dragostea să citesc. Şi aşa am început să îmi creez propria bibliotecă. După ce am făcut armata, treaba a devenit serioasă. Propria mea bibliotecă avea deja sute de volume”, ne mărturiseşte Costi. Puţini din preajma lui Costi, ştiu că până după armată a fost colecţionar de sute de pachete de ţigări, deşi a fost şi este nefumător, ţigări pe care le-a vândut, iar din bani a cumpărat cărţi care au constituit nucleul bibliotecii, imediat după ce a cumpărat-o.

Nostalgicii caută cărţi în rafturile Anticariatului

Cu suişuri şi coborâşuri, viaţa proprietarului Anticariatului din centrul Râmnicului nu a fost uşoară. „De fapt, îmi doream să fiu bibliotecar sau angajat undeva în preajma cărţilor. De aceea, am început prin a fi clientul unui alt anticariat din Râmnic. Apoi, cu opt mii de lei am cumpărat biblioteca, ajutat de părinţii care m-au ajutat cu încă opt mii lei, şi m-au susţinut, am găsit o locație. Am pornit cu bani împrumutați pentru că treceam printr-un moment dificil, eram în divorț. Aveam peste o mie de cărţi când am început, cu cărţi de la prieteni, ce mi-a mai dat şi sora. Recunosc că nimeni nu mi-a dat o şansă, dar fără pasiune nu rezistam. Când am schimbat locaţia, şi m-am mutat aici, am simţit că aici este locul perfect. Primii trei ani au fost cei mai grei, cu datorii şi doar la limita supravieţuirii. Încă nu reuşesc să îmi pun bani deoparte. Nu se mai citeşte”, mărturiseşte cu amărăciune Costi. Când povesteşte despre cărţi, faţa i se luminează. Şi atunci când elevi îi deschid uşa, le răspunde cu faţa plină de curiozitate: „Cine mai cumpără cărţi? Nostalgicii! Vin pentru o carte anume care le-a plăcut cândva, de care abia îşi amintesc, şi pe care vor să o recitească cu drag. Şi mai vin vârfurile, cei mai buni dintre elevi, cei cărora le place istoria, filosofia”, povesteşte Costi.

Cărţi de o valoare inestimabilă şi cărţi accesibile oricărui buzunar

A citit peste 150 de cărţi într-un an, într-o perioadă grea a vieţii lui, în perioada 2006-2008. Le ştie pe toate. Anticariatul Central are printre duzinele de cărţi care au preţuri accesibile oricărui cititor, şi anume între un leu şi 3 lei, şi cărţi de o valoare inestimabilă. „Am o primă ediţie a lui Călinescu, din 1941, Istoria literaturii române de la începuturi până astăzi, preţ 400 lei, o Biblie catolică din 1911, preţ 500 lei, bibliografie şi carte veche din perioada interbelică. Le caut, le comand şi la cererea cititorului, iar unele le-am legat, le-am pus coperţi de piele. Legători în ţară nu prea mai sunt, doar câţiva”, spune proprietarul Anticariatului Central.

Caietul cu secrete

Nu, Costi nu are un caiet în care îşi ţine datoriile sau în care îşi mărturiseşte secretele sumbre. Acest om are un caiet în care, din clasa a VIII-a, ţine evidenţa cu cărţi citite, cu cărţi pe care le iubeşte şi pe care le deţine în garsoniera cu rafturi. Iar rafturile din casă au peste două mii de cărţi. L-a transcris de vreo trei ori, dar acum este la loc de cinste. Caietul are coperţi de piele şi este enciclopedia de suflet a celui care deţine Anticariatul Central, al celui îndrăgostit de fotografie veche şi vederi care bucurau sufletele boierilor de altădată când le primeau din diferite colţuri ale ţării, sau care bucurau doamnele elegante cu pălării.

Letiţia LAZĂR