FOTO/VIDEO Viața bate filmul! Cum a ajuns mare Mihai Ghebrea, actualul director de la Casa de Copii Pinocchio

Viața bate filmul! Așa e poate caracteriza în doar trei cuvinte destinul tânărului Mihai Ghebrea. După ce și-a petrecut 16 ani din viață la o casă de copii, Mihai a avut ambiția să reușescă în viață. A muncit și a învățat zi de zi și când a împlinit 40 de ani a ajuns director la o casă de copii din orașul vâlcean Băbeni.

“Au fost 16 ani de luptă pentru supraviețuire”

Pentru Mihai, fiecare zi din cei 16 ani petrecuţi la Casa de Copii din Cartierul Nord al Râmnicului a fost o adevărată luptă pentru supraviețuire. Își amintește cum cei mai mari îi obligau pe cei mici să cerșească și le fixau și o normă zilnică. Spune că toți acești ani l-au călit și l-au pregătit pentru viață. “Sunt 16 ani în care am stat la Casa de Copii din Nord. Sunt și amintiri frumoase și amntiri mai puțin plăcute care m-au călit. A fost o luptă permenanentă pentru supraviețuire… Asta pentru că trebuia să îi satisfaci pe cei mai mari, să îți cumperi liniştea, să te duci la cerșit pentru a face rost de o sumă de bani pe care ei o cereau zilnic. Altfel primeai bătaie soră cu moartea. Pe mine m-a ajutat o profesoară, îmi dădea toată suma și am avut timpul și liniștea să învăț și să mă concentrez pe activitățile care m-au pregătit în viață. Am avut această șansă, alții nu au avut-o. Chiar și așa, deși eram 300 de băieți, era o concurență permanentă între noi, dar și cu cei care veneau din familii obișnuite. În plus, dacă nu aveai rezultate, nu mergeai în tabere. Din generația mea, doar unul nu a făcut o facultate. Unii chiar au terminat două facultăți. Mulți sunt plecați în străinătate, au familii. Poate a contat și disciplina de atunci, eram și urecheați. Acum nu poți să îl atingi cu un deget pentru că toată lumea îți sare în cap. Când trec pe aici simt un sentiment plăcut. A fost casa mea pentru 16 ani… De câte ori trec retrăiesc momentele, stau p eo bancă și mă uit la teiul pe care-l escaladam să culegem flori, să facem și noi un ban. Mergeam la second și ne luam câte un tricou, câte un pantalon. Pe vremea accea toată lumea ne recunoștea pe stradă, toți eram îmbrăcați la fel… Poate și asta ne-a dat o ambiție în plus, să reușim în viață.”, spune Mihai Ghebrea, director Casa de Copii Pinocchio Băbeni.

“Nu mă tem, mă voi descurca, vin din sistem”

Încă de la 17 ani Mihai muncește. A fost șofer la un cotidian vâlcean, reporter la un post de radio și referent cu probleme specifice orfanilor la Primăria Râmnicului. De câteva luni, ajuns la 40 de ani, a fost numit director la Casa de Copii Pinocchio din Orașul Băbeni. Este convins că se va descurca, mai ales că vine din sistem și le cunoaște toate problemele copiilor care cresc fără părinți. “Deja am făcut multe schimbări la centrul pe care-l coordonez. Avem 23 de copii care trăiesc într-o casă de tip familial, este metoda pe care eu am solicitat-o de mult timp autorităților locale. Era timpul să se termine cu aceste centre-mamut de pe vremuri unde erau sute de copii. La mine copiii se simt ca acasă, stau desculți pentru că este mochetă pe jos. Se duc la bucătorie, facem împreună clătite, gogoși. Acolo toți sunt ca o echipăm, ca o familie. Condițiile de acum, din centre, sunt cu mult deosebite, au condiții. Importantă este școala, ei trebuie să meargă să învețe. Și le trebuie un obiectiv și ambiție. În rest noi le oferim toate condițiile. Eu știu ce condiții grele am avut noi și, totuși, aveam o ambiție mai mare”, completează Mihai.

Un singur copil din generație nu are facultate!

Generația lui Mihai de la Casa de Copii din Râmnicu Vâlcea a fost una de excepție. Un singur copil nu a reușit să urmeze cursurile unei facultăți. Pentru toți, însă, Mihai Ghebrea a fost întotdeuna cel mai bun sfătuitor și un exemplu de urmat. “Practic am crescut împreună, am fost colegi de bancă. Încă de mic s-a remarcat, a demonstrat că ştie ce vrea de la viață. A fost o concurență între noi, dar noi l-am văzut ca pe un exemplu. Mereu ne-am ajutat unul pentru altul, ne-a fost greu la toți, dar am luat-o de la zero și eu spun că am reușit în viață, suntem bine acum. Știam că Mihai va ajunge sus. Sunt sigur că o să reușească, vine din sistem și se va descurca. Una peste alta eu mă mândresc că sunt prieten cu Mihai. De fapt, cred că toți suntem un exemplu pentru cei care sunt acum în casele de copii. Am fost o generație bună”, spune Sorin Pătru, actualmente taximetrist.

“Îl știu pe Mihai de mic. Am avut o viață grea, a fost o luptă pentru supraviețuire. Am și amintiri frumoase, nu multe, dar plăcute. Mihai ne apăra mereu în fața celor mai mari. Și apoi ne-a ajutat și ne-a îndrumat. Datorită lui am terminat două facultăți și un master. Pe viitor vreau să lucrez și eu în domeniul social. Să ajut și eu cum am fost și eu ajutat. Nu mă miră faptul că Mihai a ajuns director, de mic s-a remarcat. Multă lume îl apreciază. Sunt convins că o să reușească în noua sa muncă”, completează Adrian Gogiu, cel care lucrează la o companie internațională.

Marea majoritate a copiilor instutuționalizați care și-au petrecut copilăria și o parte din adolescență la Casa de Copii din Râmnicu Vâlcea au rămas prieteni și se întâlnesc des. Pentru toți Mihai Ghebrea este un exemplu viu că poți ajunge mare, indiferent de mediul social din care provii.

“Castelanii!”

Cel puțin, locuitorii Carterului Nord din Râmnicu Vâlcea îș amintesc că tinerii instutuționalizați erau strigați cu numele de “castelanii”. De ce, ne explică tot Mihai Ghebrea: “Când veneau la noi iarna, cu cadouri, cu portocale, banane și dulciuri, i-am spus primarului Sorin Zamfirescu să ne aducă ceva util, să facem ceva util. Eram mai răsărit și aveam curaj. M-a întrebat ce vreau și i-am spus să ne aducă aparatură să facem și noi un post de radio. În două săptămâni aveam tot ce ne trebuia, am tras cablu și până la Casa de Copii de fete, tot cu ajutorul primăriei. Așa s-a născut Radio Castelul, primul post de radio al copiiilor instituționalizați. De asta eram strigați castelanii”.

Gabi Cîrjaliu
Video Gabi Henning