Concedii de lux pentru creşterea copiilor

Guvernul caută soluţii pentru a aduce mai mulţi bani la buget şi pentru a elimina unele cheltuieli.

Una din soluţiile “uşoare” este creşterea accizelor la tutun, dar este în acelaşi timp o soluţie extremă, ilogică. Preţul ţigărilor a crescut enorm în ultimii ani şi toată lumea ştie că din fiecare pachet statul ia mai mult de trei părţi. Dacă toată populaţia României ar renunţa brusc la fumat bugetul ţării ar fi la pământ. Majorarea accizelor încurajează contrabanda şi creează un stres imens în multe familii în care alimentaţia scade dramatic pentru că oamenii alocă puţinii bani câştigaţi acestui viciu la care nu pot renunţa.
Pe de altă parte statul cheltuieşte foarte mulţi bani pentru plata indemnizaţiilor pentru creşterea copiilor. Legea care a stopat plafonul acestor indemnizaţii a permis celor foarte bogaţi şi şmecheri din domeniu să încaseze nişte sume uriaşe. Şi-au acordat salarii mari înainte de naşterea copilului în firmele pe care le au sau în care aveau relaţii şi acum încasează de la stat sume de te doare mintea. Recent de pe Digi 24 TV lumea a aflat cu stupoare că cea mai mare indemnizaţie este de peste 1,5 miliarde d e lei vechi lunar. Iar România TV a informat că peste 3500 de indemnizaţii sunt între 50 şi 100 de milioane iar 675 de indemnizaţii depăşesc 100 de milioane de lei lunar.
Este strigător la cer, iar cei care atacă Guvernul pentru intenţia de a limita plafonul nu sunt oameni normali.
Sumele acestea de fapt dezavantajează imens părinţii cu venituri mici care înainte de naşterea copiilor aveau salarii de mizerie deşi munceau mult şi avantajează persoanele cu venituri şi aşa mari înainte de naştere.
Trebuie majorată o îndemnizaţie acordată fiecărui copil până la doi ani indiferent ce venituri au avut părinţii înainte de naştere dacă chiar te interesează soarta copiilor din România nu soarta bogătaşilor şi doar a copiilor lor. Trebuie acordate nişte prime la adopţia unui copil pentru a încuraja adopţiile şi a elimina cumva din cheltuielile lunare uriaşe ale statului cauzate de creşterea unor copii de către asistenţi maternali salarizaţi de stat. Şi trebuie limitat plafonul indemnizaţiilor de creştere a copiilor la o sumă rezonabilă. O sumă rezonabilă ar fi un salariu mediu pe economie. Credem că este mai mult decât omeneşte să poţi sta acasă să ai grijă de copilul tău timp de doi ani şi să primeşti lunar un salariu mediu pe economie. Adică un venit de vis pentru mii de vâlceni care zilnic merg la muncă pentru un salartiu minim şi care au şi ei acasă copii de crescut, de hrănit, de ţinut în şcoli. Spre exemplu in Germania un părinte primeşte maxim 1800 de euro lunar pentru perioada în care stă acasă să îngrijească un copil
Aberaţiile acestea cu adevărate concedii de lux pentru creşterea copilului trebuie eliminate.

Traian GUMINSKI