20 MAI 1388 – ACTUL DE NAȘTERE DOCUMENTARĂ AL RÂMNICULUI ÎN HRISOVUL LUI MIRCEA CEL BĂTRÂN! La împlinirea a 638 de ani de la prima atestare documentară a orașului Râmnicu Vâlcea

Există în istoria fiecărui oraș un moment inaugural, o clipă în care destinul unei comunități intră în memoria scrisă a unui popor. Pentru municipiul Râmnicu Vâlcea, acest moment fondator poartă pecetea marelui voievod Mircea cel Bătrân și data de 20 mai 1388, când cancelaria domnească emitea celebrul hrisov de danie acordat Mănăstirii Cozia, ctitoria emblematică a voievodului muntean.

Se împlinesc, astfel, 638 de ani de la prima atestare documentară a Râmnicului, consemnat într-un act care depășește simpla valoare administrativă sau juridică, devenind mărturie fundamentală pentru istoria urbană și spirituală a spațiului vâlcean. Documentul, redactat în cancelaria voievodală a lui Mircea, reprezintă un act de danie prin care domnitorul întărește privilegiile acordate mănăstirii sale de la Cozia, menționând între proprietățile și veniturile oferite acesteia „o moară la Râmnic […] și curtea Hinăteștilor”, menite „să le fie spre folosul călugărilor de aici”.

Această referire aparent succintă certifică însă existența unei așezări urbane deja conturate economic și administrativ la sfârșitul secolului al XIV-lea. În contextul epocii medievale românești, menționarea unei mori și a unor proprietăți conexe demonstrează existența unei structuri economice funcționale, integrate în sistemul comercial și fiscal al Țării Românești. De altfel, documentul amintește și alte localități vâlcene – Călimănești, Jiblea, Seaca, Orlești și Hinătești – ceea ce relevă densitatea locuirii și vitalitatea acestei regiuni încă din perioada medievală timpurie.

Prin această atestare, Râmnicul devine al treilea oraș consemnat documentar în Țara Românească, după Câmpulung și Curtea de Argeș. În documentele medievale, numele său apare sub diverse forme – Râbnic, Ribnic sau Râmnic – uneori completat cu sintagma „la Olt” („na Olte”), spre a evidenția poziționarea sa strategică în proximitatea marelui fluviu interior al țării.

Înțelepciunea politică și viziunea strategică a lui Mircea cel Bătrân au făcut ca Râmnicul să devină una dintre reședințele importante ale domniei sale. Aflat la confluența marilor drumuri comerciale și având legături directe cu centrele politice ale Țării Românești – Târgoviște, București, Curtea de Argeș și Câmpulung – orașul a cunoscut o dezvoltare economică și administrativă remarcabilă. Nu întâmplător, voievodul îl numea sugestiv „orașul domniei mele”, expresie ce ilustrează importanța acordată acestei vetre urbane în arhitectura politică a statului medieval muntean.
Personalitate excepțională a Evului Mediu românesc, Mircea cel Bătrân a rămas în memoria europeană drept „principe între creștini, cel mai viteaz și cel mai ager”, după expresia cronicarului german Johannes Leunclavius. Domnia sa de peste trei decenii a însemnat consolidarea instituțiilor statului, apărarea independenței Țării Românești în fața expansiunii otomane și stimularea dezvoltării economice și culturale. În acest context, întemeierea și susținerea unor centre urbane precum Râmnicul devin expresia unei politici coerente de organizare și modernizare medievală.

În secolele următoare, toate privilegiile acordate de Mircea Mănăstirii Cozia și orașului Râmnic au fost reconfirmate de voievozii care i-au urmat la tron. Orașul de la poalele Dealului Capela a continuat să se dezvolte, devenind un important centru comercial, cultural și spiritual al Olteniei medievale. Un moment definitoriu îl reprezintă anul 1504, când aici este mutată episcopia de la Severin, fapt ce va transforma Râmnicul într-un veritabil centru ecleziastic și cultural al sudului românesc.

Astăzi, la peste șase secole de la prima sa menționare documentară, Râmnicu Vâlcea își păstrează identitatea construită în jurul memoriei istorice, al spiritualității și al continuității culturale. Hrisovul lui Mircea cel Bătrân rămâne nu doar un document de arhivă, ci certificatul simbolic al devenirii istorice a unui oraș care a traversat veacurile sub semnul permanenței românești.

Dr. Florin EPURE – director executiv al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea