16 ierarhi au slujit la Sărbătoarea Sfântului Grigorie Decapolitul de la Mănăstirea Bistrița

Sărbătorirea Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul a fost prilej binecuvântat pentru soborul ierarhilor, al preoților și diaconilor, cât și pentru mulțimea pelerinilor prezenți la Mănăstirea Bistrița, luni, 20 noiembrie, de a se aseza sub milostiva ocrotire și a se încredința mijlocirii sfântului ocrotitor al întregului ținut al Olteniei de sub Munte.

Sfânta Liturghie a fost săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse (Biserica Bulgariei), Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, și Preasfințiții Părinți Lucian, Episcopul Caransebeșului, Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, Galaction, Episcop al Alexandriei și Telormanului, Sebastian, Episcopul Slatinei și Romanaților, Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei,Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, Paisie Sinaitul, Episcop-Vicar Patriarhal, Macarie de Glavinitsa, Episcop-Vicar al Mitropoliei de Ruse, Benedict Bistrițeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, Paisie Lugojanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, înconjurați de un ales sobor de preoți și diaconi.

Binecuvântarea și bucuria sufletească a pelerinilor, prilejuite de sărbătoarea Sfântului Grigorie Decapolitul, a fost evocată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei, în cuvântul de învățătură, care a amintit de cuvintele psalmistului: „Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Lui!” și a arătat că „Psalmistul vorbea de cei care s-au mutat din viața aceasta în viața cea veșnică, și s-au bucurat de o cinste deosebită, fiind așezați în ceata cuvioșilor, a celor fericiți, a drepților, pentru că Dumnezeu a așezat de la început pe părinții noștri Adam și Eva în Rai, iar prin Mântuitorul Iisus Hristos ne-a readus iarăși în iubirea Sa, deschizându-ne Împărăția Cerească – mult superioară Raiului unde erau strămoșii noștri Adam și Eva. Dumnezeu ne-a dat posibilitatea să ne urcăm la El, a venit, și ne-a ajutat să mergem pe calea cea bună, El Însuși fiind Calea, Adevărul și Viața. Prin harul Duhului Sfânt, Dumnezeu lucrează în sufletele noastre, iar prin sufletele noastre li se comunică și trupurilor noastre această energie dumnezeiască. Așa se face că trupurile noastre pot deveni nestricăcioase, sfinte moaște, făcătoare de minuni, cum este cazul Sfântului Grigorie de la această Sfântă Mănăstire.

Dar Dumnezeu este Acela Care locuiește în sfinți, pentru că El Însuși spune: Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel. Această lucrare dumnezeiască se operează în viața noastră de la Sfântul Botez. Această energie dumnezeiască și pecete a Duhului Sfânt, ca noi să ne deschidem puterii lucrătoare a lui Dumnezeu în sufletul nostru: Ne-ai făcut pentru Tine Doamne, și neliniștit este sufletul nostru până nu se va odihni întru Tine. Deci, suntem făcuți pentru Dumnezeu, și permanent suntem chemați de Dumnezeu ca să moștenim Împărăția Cerurilor, cum ne-a spus Domnul: Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția Cerurilor. Această chemare dumnezeiască răsună în sufletul fiecărui om, pentru că toți dorim ca tânărul sau ca bogatul din Evanghelie, care a zis: Ce să fac ca să moștenesc viața cea veșnică? Bineînțeles că viața cea veșnică se moștenește prin milostenie, ajutorarea celui sărac și neputincios, prin post și rugăciune.

Sfântul Grigorie ne este model în sensul acesta, pentru că din fragedă copilărie intrând în mănăstire, și iubind pe Dumnezeu s-a ostenit zi și noapte, așa cum spune psalmistul: N-a dat somn ochilor săi, nici genelor sale dormitare până ce a aflat loc lui Dumnezeu. Această osteneală și priveghere sunt legate de efortul omului de a se uni cu Dumnezeu, de a sta în comuniune cu Dumnezeu. Sufletul dorește după Dumnezeu pentru că este de la Dumnezeu, și Dumnezeu, pentru că ne-a făcut, ne cheamă permanent la El ca să fim cu El în viața cea veșnică. Este o frământare permanentă, este un dor nesecat, nestăvilit al sufletului sfântului, pentru că zi și noapte el se pregătește ca să fie vrednic, atunci când va trece din lumea aceasta în viața cea veșnică. Și nu numai, sfântul dorește să se unească cu Dumnezeu încă din această viață, pentru că Domnul este prezent în viața noastră: Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor. Deci, Dumnezeu fiind permanent prezent cu noi prin Duhul Sfânt, ne cheamă ca să-L chemăm pe Tatăl Cel Ceresc, așa cum ne învață Sfântul Apostol Pavel: Duhul se roagă în noi cu suspine negrăite chemând pe Dumnezeu Tatăl.

Sfântul Grigorie este chemat de această voce dumnezeiască și lasă totul în urma sa, lasă viața cea pământească, lasă familia sa, și merge în pustie, ca să stea în liniște, dar nu într-o liniște trupească, ci într-una a Duhului, o liniște a inimii în care duhurile rele să nu răvășească sufletul omului. Pentru ca acolo unde este comoara noastră, adică atenția și iubirea noastră, acolo este și viața noastră, și este și Dumnezeu.

Dumnezeu prin rugăciune se coboară în sufletul nostru, că El Însuși a spus: Cel care mă iubește, împlinește poruncile Mele, și într-acela voi veni, și voi locui cu Tatăl și cu Duhul. Dumnezeu locuiește în noi în chip deosebit pentru că El vrea să stea în noi, și ori de câte ori ne rugăm, și chemăm numele lui Dumnezeu El ne răspunde din sufletul nostru așa cum vedem la Sfinții Părinți, pentru că ei atunci când spuneau Doamne Iisus Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul, un glas ceresc din interiorul nevoitorului se auzea: Fiule, iertate sunt ție păcatele tale. Această rugăciune rostită permanent face ca mintea să se unească cu Dumnezeu, adică să dorească numai pe Dumnezeu. Și dacă mintea se unește cu Dumnezeu ajunge cu adevărat monah, adică o singură voință cu Dumnezeu.

Așadar, Sfântul Grigorie s-a unit cu Dumnezeu și a devenit cu adevărat monah, unul cu Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Bineînțeles că această bucurie de a fi cu Dumnezeu este atât de mare încât nu există în lumea această o altfel de bucurie, decât acesta, de a fi cu Dumnezeu. Cel care trăiește cu Dumnezeu este întotdeauna copleșit de bucuria lui Dumnezeu, așa cum spune în Psalmul 50: Cele nearătate și ascunse ale înțelepciunii Tale mi le-ai arătat mie. Deci, Dumnezeu ne descoperă aceste taine cerești.

Sfântul Grigorie pe care îl pomenim astăzi este făcător de minuni, pentru că sufletul său a comunicat și trupului său energia dumnezeiască, harului dumnezeiesc. Această lucrare dumnezeiască s-a întipărit în trupul sfântului, încât el devine purtător de Dumnezeu, purtător de Duhul Sfânt, și în același timp exemplu al învierii, că și trupurile noastre înainte de înfricoșata judecată se vor uni cu sufletele noastre.

Dumnezeu locuiește în aceste sfinte moaște ale Sfântului Grigorie și noi ne împărtășim din această energie dumnezeiască spre folosul sufletelor noastre. Ea se dăruiește pentru că sfântul este iubitor de bine și de oameni. De aceea ne reunește în această zi, în această Sfântă Mănăstire [Bistrița Olteană] ca să ne bucurăm împreună cu el, și cu toți îngerii care sunt împreună cu noi la Sfânta Liturghie, fiindcă unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu și Eu voi fi în mijlocul lor. În felul acesta trăim bucuria sărbătorii Sfântului Grigorie și ne unim cu el prin rugăciune”.

Bucuria rugăciunii și a împreunei slujiri a fost amintită și de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, care a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Irineu și ierarhilor prezenți la sărbătoarea ocrotitorului Lavrei Bistriței.