Vâlcenii vor să prindă un criminal! Cei care l-au cunoscut pe Alexandru Toma acuză!

Moartea tânărului Alexandru Toma a creat adevărate valuri de proteste nu numai pe internet, dar şi în stradă. În toate centrele de plasament din Vâlcea, dar mai ales în cartierul Ostroveni, în jurul pieţei de aici, tinerii vorbesc despre o crimă, despre un făptaş liber şi acuză de-a valma poliţişti şi jurnalişti pentru că cel care l-ar fi omorât pe Toma este liber şi a fugit din oraş.

Ziariştii şi poliţiştii nu apără ucigaşi

Vrem să fie clar pentru toată lumea că nici un ziarist din Vâlcea nu a apărat şi nu ar apăra un criminal, iar poliţiştii vâlceni au printre ei ofiţeri experimentaţi care au desluşit cazuri mult mai complicate decât acesta. Nimeni nu a închis încă o anchetă şi nu a pus o rezoluţie.
Nemulţumirile multor tineri, dar nu numai tineri faţă de noi, cei din presă, pleacă de la faptul că în mare parte articolele în care se relatează incidentul au în text expresia “s-a aruncat”!
Asta nu înseamnă însă că noi, jurnaliştii, am folosit această combinaţie de cuvinte pentru a da deja un verdict de sinucidere. Întâmplarea face că în acest caz nu poţi scrie fără să dai indirect senzaţia că te-ai pronunţat. Dacă s-ar fi scris “a căzut” de pe bloc se putea interpreta că ziariştii au pus verdictul de accident… deşi este greu de crezut că un tânăr poate urca la 1.30 noaptea pe un bloc şi să cadă din greşeală de acolo exceptând o eventuală beţie sau consum de droguri. Dacă am fi scris că “a fost aruncat” era şi mai grav deoarece sugeram că avem probe suficiente să vorbim despre un omor caz în care trebuia să spunem cine este autorul, ori noi nu aveam probe în acest sens.
Poliţia nu acoperă nimic, dar pur şi simplu nu putea face arestări şi reţineri fără probe. Mai întâi s-a aşteptat verdictul medicilor legişti. Trebuia verificat dacă tânărul nu era deja mort înainte de a “cădea” de pe bloc. Apoi s-au făcut audieri. Ele vor continua. Se caută martori. Şi ceea ce facem noi acum în acest articol ajută la această anchetă pentru că poliţia citeşte informaţiile publicate de presă şi le leagă între ele.
Vâlcenii care vor să ajute la prinderea făptaşului nu trebuie neaparat să vorbească cu un poliţist. Pot vorbi prin telefon sau facebook cu orice jurnalist vâlcean. Vă asigur că toţi vor face tot posibilul pentru a ajuta la prinderea făptaşului.

De ce nu crede nimeni în sinucidere

Am discutat în ultimele 24 de ore, pentru a nu fi subiectiv, cu mulţi din cei care l-au cunoscut pe Alexandru Toma, dar mai ales cu cei care l-au văzut în ultima lui zi de viaţă. Mi-a fost frică că pot scrie subiectiv, cunoscând victima. L-am ajutat de multe ori să îşi câştige cinstit un ban din muncă cu ora. L-am văzut zile întregi cărând mobilă prin cartier, plimbând câini de companie, spărgând şi decojind nuci verzi pentru a le vinde apoi miezul în pahare de plastic. L-am văzut în salopetă de gunoier cu mâinile murdare de muncă sau printre rafturile Annabelei de la Hermes cărând marfă. Am băut deseori “cafeaua de un leu” lângă el la intrarea pieţei ascultând ce mai spune el şi cei ca el despre lume, despre oraş, despre politică. Era un tânăr sociabil şi muncitor. Deseori vesel. Cu o privire inteligentă plină de lumină. Nu îi ştiam din păcate tot trecutul, dar nu am nici eu, nici ceilalţi ziarişti cum să cunoaştem întreaga poveste a zeci de tineri care trăiesc prin Râmnic pe unde apucă şi care au fost crescuţi în centre de Plasament.
Toma avea o familie în Scundu. O mamă, un bunic. Are un frate care a venit acum din Franţa de la muncă la înmormântare şi o soră. A ajuns în centru de plasament adolescent fiind datorită faptului că făcea deseori prostii, iar familia a crezut că este mai bine să îl lase sub supraveghere pentru a urma şcoala. După ce a absolvit şi a devenit major ar fi putut locui la familie. I-a fost ruşine poate să se întoarcă la ţară, sau nu a vrut viaţa rurală, dar nici să facă naveta. A vrut să trăiască liber, să muncească în oraş, să îşi facă o prietenă. Spunea că va găsi să plătească o chirie la un preţ bun şi că va face şi el o familie. Avea planuri de viitor. Avea poftă de viaţă. Nu avea profil de sinucigaş şi nici motive de sinucidere.
Asta cred toţi cei care mâncau alături de el, munceau sau îl cunoşteau. Nu numai tinerii care au crescut în centre de plasament şi acum dorm pe scări de blocuri şi în curţi de şcoli şi grădiniţe, dar şi oameni ai străzii care au ales ei să fie oameni ai străzii, salariaţi ai magazinelor din zona Hermes, oameni care vând în piaţă legume, flori, alte produse şi care îl cunoşteau.

Mihai Ghebrea (funcţionar la Direcţia de Protecţia Copilului, a crescut la rândul lui într-o Casă de Copii, a înfiinţat Asociaţia Copiilor Crescuţi în Casele de Orfani): “Îl cunosc bine pe Toma, anul trecut am muncit alături de el şi alţi tineri în Grecia în perioada în vacanţă, am fost la multe acţiuni, îl ştiu de mulţi ani, nu s-a plâns niciodată de nimic, nu avea motive de sinucidere, avea proiecte de viaţă, de viitor, sunt sigur că nu s-a sinucis. Cred ca şi alţii, că acolo pe acoperiş a avut loc un conflict. Am urcat şi am văzut locul, noaptea este brumă se aluncă uşor. Toma era certat cu unul din cei care dormeau acolo în bloc cu el, se certaseră pentru o fată, tânărul acela a fugit imediat din oraş deşi el i-a trezit pe alţii şi le-a zis că Toma a căzut de pe bloc, este ultimul care a vorbit cu el în viaţă, pe acoperiş erau urme că s-ar fi agăţat de tabla de pe margine. Nu înţeleg de ce poliţia nu a sigilat locul, nu a făcut audieri printre vecini şi cei care l-au cunoscut. Nu vreau să cred că se închide cazul aşa cu o rezoluţie de sinucidere numai din comoditate. Nu ar fi normal”.

Victor Teoharide, om al străzii, 63 ani, a lucrat 28 de ani în TCH:,, Ştiu sigur că băiatul acesta a fost omorât. Criminalul este acel Lucian. Tânărul Toma nu s-a sinucis, îl ştiu bine mi-a făcut cinste cu cafea de multe ori, era bine crescut respectuos. În seara aia l-am văzut plecând din piaţă. Îl ducea pe un coinac, unul Bobîrnac, la culcare că acela era băut şi vomitase atunci. Am încercat să aflu ce s-a întâmplat, cred că s-au bătut pe acoperiş şi Lucian acela l-a împins. Ştiu sigur că nu s-a sinucis.

Acelaşi lucru îl cred şi alţii. Patroana unii magazin, care a cerut să nu îi dăm numele, i-a cumpărat costum nou de înmormântare lui Toma Şi ea şi salariatele ei cred că băiatul a fost omorât.
Tineri orfani, internaţi în Centre sau externaţi au făcut chetă şi au găsit sponsori pentru a lua cele de cuviinţă la pomană, sicriu, cruce etc. Înmormântarea va avea loc sâmbătă la Scundu şi tineri vor merge în masă la eveniment. În această lume există o solidaritate nescrisă pentru că este cumplit să supravieţuieşti pe străzi după ce ani de zile ai avut acoperiş şi trei mese pe zi în centre de plasament. Fără loc de muncă, fără casă, fără familie, de multe ori fără haine sau de mâncare fiecare zi este o zi grea şi atunci nu te poţi bizui decât pe cei care au crescut exact ca tine şi pe mila oamenilor care îţi dau ceva d e muncă, de mâncare. Statul trebuie să găsească neaparat o soluţie pentru aceste comunităţi. Este o zonă din care se poate naşte uşor infracţionalitatea din disperare indiferent cât de bine au fost educaţi în centre aceşti tineri.

Pistele pe care ar trebui să meargă poliţiştii vâlceni

Suspectul de crimă principal indicat de cel puţin 7 persoane de vârste diferite este un tânăr Lucian Enoiu, care a fost pentru scurt timp intern al centrului de plasament, de loc din Mihăeşti integrat apoi în familie. Mai mulţi tineri susţin că acesta era violent, că o bătea pe bunica lui sau pe mamă pentru a îi lua pensia, că a ucis animale fără sens la el în comună, că se afla în conflict deschis cu Alexandru Toma din cauza unei fete, că dormea lângă victimă, că a fost cel care i-a anunţat pe ceilalţi de moartea lui Toma şi că a fugit rapid din oraş exact în ziua respectivă.
În zona pieţei Ostroveni poliţiştii vor găsi martori indirecţi şi oameni care vor să colaboreze. Sperăm să se facă investigaţiile de rigoare şi să ni se comunice toate datele.
Cu doar două săptămâni în urmă în zona Dovali a avut loc, pe timp de noapte o spargere care putea să se transforme în cel mai mare furt din judeţ. Sediul unei societăţi comerciale cu sediu principal în Ardeal, care are încasări zilnice foarte mari, a fost spart. S-a intrat într-o gaură făcută profesionist în gardul de protecţie exact în zona în care nu era vizibilitate. Un seif foarte greu în care se aflau 2 sute de milioane, dar în care de obicei se află câteva miliarde de lei a fost smuls dintr-o cameră şi cărat afară, abandonat apoi la câteva zeci de metri distanţă. Nu aţi citit despre asta pentru că poliţia probabil a încadrat totul la tentativă de furt şi a evitat să comunice presei. Infractorii au folosit cagule şi o dubiţă de transport furată. Intervenţia promptă a unei firme de pază alarmată accidental a pus hoţii pe fugă şi a stopat furtul. Nici până acum poliţia nu a transmis presei nicio informaţie despre acest caz pe care l-am aflat pe surse. Sperăm ca valul de pensionări generate de actuala legislaţie care a favorizat ieşirile multor cadre de poliţie la pensie să nu fi afectat nici profesionalismul poliţiştilor vâlceni şi nici transparenţa faţă de opinia publică.
Pe cei cu cagulele, care au acţionat ca în filme şi care desigur au avut un pont din interiorul firmei, poate nu îi puteţi prinde, dar pe ucigaşul lui Alexandru Toma îl puteţi găsi. Foarte uşor! Haideţi să prindem împreună un criminal şi să dovedim că suntem uniţi în stoparea infracţionalităţii!

Traian GUMINSKI