“Satul străbun – o lume care dispare” – expoziţie de artă fotografică în Spania! Prof. Carmen Răduţ şi Dragoş Andrei Bărbulescu, în lume din dragoste pentru satul străbun şi tradiţiile româneşti

Dragostea pentru valorile străbune, dar şi pentru salvarea unei culturi, îi face pe oameni să realizeze lucruri frumoase. Pasiunea pentru frumos, pentru tradiţie, pentru o cultură cu care noi trebuie să ne mândrim, a reuşit să adune doi oameni care duc peste hotare mândria de a fi români. Unul dintre aceşti oameni extraordinari este prof. Carmen Răduţ, de la Universitatea “Constantin Brâncoveanu” Rm. Vâlcea, iar cel de-al doilea este Dragoş Andrei Bărbulescu.

În cadrul manifestărilor Luna Culturii Româneşti în San Lorenzo de El Escorial, are loc expoziţia de fotografie “Satul străbun – o lume care dispare”, de Dragoş Andrei Bărbulescu. Cele 50 de fotografii şi minidocumentarul
„Unde este satul străbun?”, realizat de Carmen Răduţ, pot fi văzute în Casa de Cultură a oraşului (Calle Floridablanca nr. 3, lângă Mănăstirea El Escorial) între 1 şi 16 octombrie, Expoziţia este realizată de Ambasada României în Regatul Spaniei şi Institutul Cultural Român de la Madrid, cu sprijinul Primăriei San Lorenzo de El Escorial şi cu sponsorizarea firmei Tabita Tour.
Alături de Dragoș Bărbulescu, responsabilitate aducerii la Madrid a imaginilor acestui sat învăluit în mit și
tragedie îi revine doamnei Carmen Răduț, profesoară de informatică la universitatea “Constantin Brâncoveanu” din Râmnicu Vâlcea, la rândul său un om pasionat de valorile străbune și de salvarea, pe cât posibil, a acestora.
“Vă invit cu drag la o expoziție la care s-a pus mult suflet! “În căutarea satului străbun”, o expoziţie care vă va răscoli amintirile copilăriei! De pe 1 până pe 16 octombrie puteți disfruta de ea în San Lorenzo de El Escorial, lângă Mănăstirea El Escorial patrimoniu UNESCO și considerată a opta minune a lumii, încă de la sfârșitul secolului XVI. Ambasada României va deschide expoziția pe 1 octombrie, iar pe 6 octombrie, începând cu orele 11, fotograful Dragos Barbulescu și profesoara Carmen Radut Carmen vor face prezentarea expoziției” – este invitaţia pe care o face Dragoş Andrei Bărbulescu.

Rep.: Spuneţi-ne cum s-a născut ideea acestei expoziții?
C.R.: Aș răspunde la această întrebare pornind din punctul marcat de “acum trei ani în urmă…”,
când, dintr-o frământare febrilă pornită spre căutarea acelui sentiment de “acasă”, am plecat pe drumul năzuinţei găsirii valorii autententice, a spiritualităţii si identității fiintei. Şi unde/cum puteam face mai bine acest lucru, sau unde/cum puteam găsi acea matrice identitară dacă nu în zona satului străbun?! Aici am ascultat frumoase sau triste poveşti de viață, am întâlnit țăranul autentic, acel suflet nobil, cald, încărcat cu înțelepciunea aceea simplă, dar curată spiritual. Am umblat prin sate sau cătune rupte de civilizație, unele parcă o prelungire a naturii, copleșite fiind de aceasta, și am primit din partea acestora porții de sublim, de însănătoșire
psihică si trupească, imense bogătii de suflet. În această incursiune alături de Dragos, am reusit
să salvam obiecte reprezentative din spatiul cultural, frumoase straie tărănești şi obiecte din
gospodăria satului ce marcau prezentul şi trecutul/posteritatea.
Fiecare în felul lui a dorit să transmită un mesaj: că odată cu pierderea valorilor strămoșești, ca
un glas puternic şi sacru al pământului, se pierde ireversibil acest sentiment de “acasă”, care a
fost viu si profund. Din acest motiv, aceste acumulări fotografice, realizate de Dragoș – bogății
de suflet pentru reînvierea propriei ființe – au o mare încărcătură emotională, unele având
conotație documentaristică. Fotografiile au fost prezentate studenților, apoi în câteva expoziţii
(în cadrul Bibliotecii Judetene Rm. Vâlcea, Muzeul satului din Vâlcea şi nu în ultimul rând
Consiliului Judetean Vâlcea), toate realizate prin forte proprii sau cu ajutorul unor oameni de
suflet. Un articol ce a apărut în National Geografic despre aceste incursiuni dragi nouă si
fotografiile realizate de Dragos au determinat o deschidere către românii plecati departe de
țară, ce tânjeau de dorul de acasă. Ideea acestei expozitii a plecat de la Ramona Bărbulescu,
cea care a făcut mari eforturi, alături de comunitatea de români din Coslada – Spania, pentru
ca imaginea reală a satului strămoșesc să fie prezentă în El Escorial cu ocazia Zilelor culturii
românesti, imagine ce ar trebui să dea de gândit cu privire la pierderea ireversibilă a valorilor
autentice, vindecătoare ale ființei. Alături de comunitatea de români din Spania, a stat un efort
concertat susţinut de oameni dragi de “acasă”: doamna Irina Craciunescu si cei mai frumoși si
dedicați tineri Cristina Becșenescu, Claudiu Sasu şi Alexandru Petrescu. Le mulțumesc tuturor,
cu toată prețuirea pentru tot efortul lor.

Rep.: Privind fotografiile realizate de Dragoș, am senzația unei apocalipse în miniatură având
în centru satul străbun. Ne apropiem de un punct terminus al existenței valorilor ancestrale?
C.R.: Aceste fotografii reprezintă imaginea brutal de reală a satului străbun, exprimată fiind aşa
cum Dragos a trăit-o în acele momente. Rezultatul este această “radiografie artistică” ce evidentiază un dezechilibru puternic, o imensă tragedie a satului străbun, dată de indiferența si degradarea spirituală a multora, prin trecerea nemiloasă a timpului, însă mai profund înseamnă pierderea axei de orientare a spiritului pur românesc, si nu numai atât. Este o distopie cu privire la “devenire întru fiinţă”. Toate acestea rupând, fără posibilitate de revenire, acel parcurs firesc/natural ce oferă împlinire, relief, crescând înființarea si claritatea de “a fi”, cu o constiință frumoasă şi o credintă vie. Mircea Vulcănescu afirma că “tăria spirituală a unui neam se masoară după gradul în care e în stare să impună altora perspectiva lui proprie a existenței”. Or în acest demers simtim puternic un punct terminus al existenţei valorilor ancestrale. Si cu ultimele fărâme de autentic, parcă, fără să facem rabat de la ființă, încercăm o trezire sau o coagulare a tuturor celor ce simt rostul nostru aici.

Rep.: Ce simțiți atunci când obiectivul aparatului capturează o imagine?
C.R.: Pe parcursul celor trei ani, în aproape toate incursiunile în satul străbun, am pornit mereu în căutarea a tot ceea ce este autentic, în ceea ce reprezintă spiritualitatea românească observând, simtind, trăind si imortalizând existența de acolo in spațiu si timp. Rezumând starea pe care o am în asemenea momente, aș afirma hotărât: “lumea aceea era rânduită”. Este o tristețe si nostalgie, un dor de valori așezate, de simțire, de bine!

Rep.: Ce mesaj aveți pentru cei care vor veni să vadă expoziția “În căutarea satului străbun”?
C.R.: În aceste incursiuni, alături de fotografii, salvări de obiecte țărănesti şi straie populare vechi şi autentice, Dragoş a realizat şi fragmente-mărturii ale oamenilor povestind despre “ceea ce era odată în sat!”. Cu o parte dintre aceste înregistrări si un calup de fotografii realizate de Dragos si, nu în ultimul rând, cu sprijinul unor oameni de suflet, familia Sima, Lidia Stratulat, Televiziunea Vâlcea 1, am realizat un film de prezentare ce transmite, adăugând celor anterioare, mesajul: “… toate lucrurile acestei lumi sunt fiinite şi au ceva de spus cui ştie să le asculte” (M. Vulcănescu). Şi, cum resursele schimbării noastre sunt în noi, drumul în căutarea satului străbun cere doar a lăsa liber sufletul să călătorească, să simtă şi să trăiască acea stare,
simplu…! Şi, dacă acest lucru va fi şi este posibil, atunci vei simți gustul eternităţii unui lucru fără sfârsit!

Letiţia Lazăr