Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, în zilele de 8 și 9 noiembrie, la Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea vor avea loc manifestări liturgice-duhovnicești închinate Sfântului Ierarh Nectarie.
Momentele liturgice închinate Sfântului Ierarh Nectarie vor debuta vineri, 8 noiembrie, începând cu ora 17.00, în ajunul sărbătorii, cu Slujba Privegherii, la finalul căreia va avea loc procesiunea cu icoana și racla în care se află părți din moaștele sfântului tămăduitor.
La întoarcerea din procesiune, racla cu Sfintele Moaște va fi așezată spre închinare tuturor credincioşilor.
În ziua cinstirii Sfântului Ierarh Nectarie, sâmbătă, 9 noiembrie, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, va săvârși Sfânta Liturghie, înconjurat de un ales sobor de preoți și diaconi.

Cine a fost Sfântul Nectarie de la Eghina

Sfântul Nectarie a văzut lumina zilei la 1 octombrie 1846, la Silivria, un oraş din Tracia. Părinţii săi, Dimos şi Maria Kephala, i-au dat numele de Anastasios. La vârsta fragedă se duce la Constantinopol, unde munceşte din greu pentru a supravieţui. Singura sa mângâiere era momentul de rugăciune, în Sfânta Biserică. Remarcat de către conducatorii Şcolii Metocului Sf. Mormânt, este angajat ca pedagog şi învăţător la această şcoală.
Tot ca învăţător, începand de la varsta de 20 de ani, îl aflăm şi în insula Chios. La 27 de ani devine monah la mănăstirea Nea Moni. Cu sprijinul unui om înstărit el îşi implineşte visul de a învăţa şi termina liceul în 1881. Cu binecuvântarea Patriarhului Alexandriei, urmează Facultatea de Teologie din Atena.
Reîntors în Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipăreşte mai multe cărţi de răspândire a dreptei credinţe. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop şi numit Mitropolit de Pentapolis. A fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioşi. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, dispreţuit, în mari lipsuri materiale.
A rămas câţiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al şcolii teologice Rizarios, care forma viitori preoţi. În 1904, la cererea mai multor monahii, a ctitorit mănăstirea „Sfânta Treime” din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, Sfântul Nectarie şi-a dat demisia din postul de director al şcolii teologice şi s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.
A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an şi jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. În 1953 moaştele sale au fost mutate într-un mormânt mai frumos. La data de 20 aprilie 1961, Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului a recunoscut cultul de care se bucura deja sfântul şi l-a proclamat sfânt al Bisericii, cu pomenirea pe 9 noiembrie. Despre minunile săvârşite de Sf. Nectarie în zilele noastre – mai ales vindecări de cancer şi alte boli grave, ce se săvârşesc la moaştele sale, ori cu untdelemn de la candela sa – s-au scris nenumărate cărţi în Grecia, care în parte au fost traduse şi în româneşte.
Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina este prăznuit ca al treilea hram al Catedralei Arhiepiscopiei Râmnicului, unde se păstrează un fragment din moaştele sale.