SĂ-L ÎNTREBĂM ȘI PE VIOREL!

Să fiu coleg cu scriitorul Viorel Știrbu a fost un mare privilegiu. Era o mare plăcere să-l asculți. Calm și cu toată disponibilitatea îți răspundea la întrebări sau intervenea într-o dezbatere cu răspunsuri documentate și, de fiecare dată, interesante. Era ascultat cu atenție și, de cele mai multe ori, fără comentarii. În timp, atunci când, într-o dezbatere, apărea o problemă mai importantă și Viorel Știrbu nu era prezent, se găsea cineva care să conchidă: „să vină și Viorel” sau „să-l întrebăm și pe Viorel”.

Singurele momente în care Viorel Știrbu se dovedea zgârcit în vorbe, erau atunci când trebuia să vorbească despre El. Cu toate astea, am aflat că Viorel Știrbu, care avea anumite nemulțumiri față de unele aspecte ale vieții sociale și culturale din perioada socialistă și față de unii activiști ai sistemului, după ce a cunoscut „binefacerile” capitaliste ale sistemului instaurat prin lovitura de stat din decembrie și după ce i-a cunoscut foarte bine pe noii conducători, declara că „a fost o perioadă minunată, cu multe realizări”. A fost perioada în care își „închipuia că oamenii și popoarele nu au de ce să nu trăiască în pace și bună înțelegere”. Asta a fost atunci. Și când a aflat că în „democrația” post-decembristă „țările nu au prieteni, au numai interese” și, mai mult, când a înțeles că, în filozofia politicilor post-decembriste, „democrația înseamnă FIECARE PENTRU SINE!”, conjugat cu toate nenorocirile economice și sociale care sau abătut asupra poporului român, a devenit foarte nemulțumit de ceea ce se întâmplă în zilele noastre. Cu siguranță, astea au fost motivele foarte serioase pentru care a ales să fie socialist, un socialist convins.
Era o plăcere să-l asculți vorbind despre „războiul informațional al ambelor tabere”, despre „rolul conspirațiilor organizate în timp, judicios planificate și care au asigurat victoria uneia din părți”, despre modul în care „Mihail Sergheevici Gorbaciov a reușit să fărâmițeze Uniunea Sovietică și a făcut ca Rusia să cadă sub diriguirea FMI și a Wall-Street-ului”, despre „Lovitura de stat din decembrie”, despre modul în care „a fost înlăturată conducerea de la București”, despre cum „și-au dat duhul URSS și tabăra socialistă” și, mai ales, despre viața culturală, și despre diferitele momente din viața Lui în relația cu diferite personalități ale vremii, în special, cu scriitorii. Era o plăcere să vorbești cu Viorel Știrbu pentru că avea un dar aparte de a comunica: plăcut, liniștit, bogat în informație și extrem de argumentat.
Totuși, din păcate, de cele mai multe ori în viață, oamenii nu știu să aprecieze și să valorifice șansa de a avea alături oameni de certă valoare. Mai mult de un deceniu am avut privilegiul să-i fiu coleg de partid scriitorului Viorel Știrbu. Da, știam că este scriitor și, cu toate că am avut onoarea să-mi înmâneze câteva volume, modestia și discreția care-l caracterizau nu m-au lăsat să-l cunosc pe adevăratul Viorel Știrbu. Asta până într-o zi în care m-a rugat să-i public ultimul volum, SCRIITORI DE VIAȚĂ LUNGĂ. Bineînțeles că am acceptat fără nicio șovăire. Am luat primul exemplar pe care l-am citit fără oprire. Așa am aflat, din relația lui cu o serie de mari scriitori, unul mai valoros decât celălalt, multe aspecte din viața personală a scriitorului Viorel Știrbu. O altă surpriză extrem de plăcută a fost momentul în care am descoperit zecile de volume scrise de Viorel Știrbu, la Biblioteca Antim Ivireanul din Rm. Vâlcea și, mai mult, respectul și căldura manifestate de personalul bibliotecii, față de autor, în momentul în care am organizat lansarea cărții în această instituție culturală.
Din păcate, pe cât a fost de mare plăcerea să descopăr adevăratele virtuți ale colegului meu și mai mare a rămas regretul că l-am descoperit prea târziu.
Azi, când am sentimentul că Viorel Știrbu știa mult mai multe lucruri, aș fi fericit dacă aș mai avea șansa „să-l întrebăm și pe Viorel!”. Cu siguranță că aș afla multe răspunsuri la întrebările capitale care-i frământă pe români în aceste vremuri triste.
Totuși, dacă vreți să-l cunoașteți pe Viorel Știrbu citiți-i cărțile și veți găsi răspunsuri la multe dintre întrebările care vă frământă. Începeți cu Scriitori de viață lungă, continuați cu Moara de vorbe sau Iisus Tămăduitorul, Ce departe e dimineața aceea, Ancheta de iarnă, Paznici la drumul mare, Însemnările lui Adam, Anchetă de iarnă, Oameni singuri, Cortegiul, Canionul, multe altele și, în special, Marele sigiliu.

Constantin ROTARU, preşedintele PSR