Revelionul între superstiţie şi tradiţie: cum întâmpină oltenii noul an cu zgomot, credinţă şi speranţă

Trecerea dintre ani nu este doar un prag calendaristic, ci şi un moment încărcat de simboluri, credinţe şi ritualuri transmise din generaţie în generaţie. În Oltenia, Revelionul îmbină superstiţiile cunoscute la nivel naţional cu obiceiuri locale care dau acestei nopţi o identitate aparte, profund legată de pământ, comunitate şi dorinţa de belşug.

Se spune că în ultima zi a anului nu este bine să aruncăm gunoiul, pentru că astfel „dăm afară norocul”. De Revelion trebuie să fie zgomot în casă, pentru a alunga spiritele rele, iar sărutul sub vâsc este considerat semn sigur de dragoste şi armonie în anul ce vine. La miezul nopţii, în multe gospodării, uşa se deschide simbolic, pentru ca anul vechi să iasă şi cel nou să intre cu bine.

În Ajun, tradiţia populară păstrează ritualuri vechi, mai ales pentru fetele nemăritate.

„În Ajun, fetele nemăritate trebuie să pună într-un vas cu apă un fir de busuioc, o ramură de măr şi un ban, dimineaţa visându-l pe cel cu care se vor căsători”, explică Doina Işfanoni, cercetător etnolog.

Busuiocul, mărul şi banul nu sunt alese întâmplător, fiecare având o semnificaţie legată de puritate, rodnicie şi bunăstare.

Oltenia îşi pune însă amprenta puternic prin obiceiurile zgomotoase şi spectaculoase. Pluguşorul, rostit de cete de copii sau flăcăi, răsună pe uliţe şi în curţi, însoţit de buhai, clopoţei şi pocnet de bici. Urările vorbesc despre holde bogate, animale sănătoase şi spor în toate, iar zgomotul are rolul de a alunga răul şi de a chema un an roditor.

Dimineaţa de 1 ianuarie aduce Sorcova, unul dintre cele mai aşteptate obiceiuri. Copiii colindă din poartă în poartă, atingând gazdele cu sorcove împodobite şi urându-le viaţă lungă şi sănătate. În credinţa populară, o sorcovă bogată prevesteşte un an pe măsură.

În unele zone ale Olteniei se mai păstrează Jocul caprei, un ritual vechi, cu măşti şi dansuri sacadate, care simbolizează moartea şi renaşterea timpului. Capra „moare” şi „învie”, la fel cum anul vechi se încheie şi începe unul nou, cu speranţe reînnoite.
Ziua de Sfântul Vasile este, de asemenea, plină de semnificaţii. Se spune că musafirul care trece primul pragul casei „face anul”, iar gospodarii au grijă să fie binevoitori şi primitori. Vinul roşu, băut din belşug, este asociat cu sănătatea şi vigoarea, existând credinţa că „atât vin cât va bea omul, atât sânge va avea în obraz peste an”.

În satele olteneşti, bătrânii încă spun că în noaptea dintre ani şi în prima zi a noului an nu este bine să plângi, să te cerţi sau să porţi supărări. Totul trebuie să înceapă cu linişte, voie bună şi gând curat, pentru ca anul care vine să fie unul senin.

Între superstiţie şi tradiţie, Revelionul rămâne pentru olteni un moment de legătură între generaţii, o noapte în care zgomotul ritualic, urarea şi credinţa se împletesc firesc, sub semnul speranţei că noul an va fi mai bun, mai bogat şi mai liniştit.

Foto sursa romania-actualitati.ro