Raul George Popa – micul mare campion din Slătioara

Raul George Popa este la prima vedere un băieţel simpatic şi slăbuţ. Când pui mâna însă pe braţele sale, simţi o musculatură greu de bănuit. La ora actuală este marea speranţă a boxului vâlcean la categoria lui de vârstă. Este singurul vâlcean care a reprezentat judeţul la Campionatul European de Cadeţi, ce a avut loc anul trecut la Râmnicu Vâlcea, unde a ajuns până în semifinale.

Raul va împlini anul acesta, în 26 aprilie, 15 ani şi se pregăteşte intens pentru a obţine o calificare la Campionatul European de Juniori ce va avea loc în Rusia. Tatăl său este foarte mândru de el, dar şi de fratele lui, Vlad.
Ciprian Popa: “I-am avut pe amândoi la box. De când avea cel mic 10 ani. Vlad a renunţat după doi ani. El este cu un an mai mare şi a preferat să se mute la fotbal. Joacă acum la CS Posada Perişani. Dar vedeţi, în sporturile de echipă este mai greu să obţii medalii, trofee”.
Raul este antrenat de cunoscutul profesor Marius Băluţă.
“Când am timp liber, îmi place să merg la bunici. M-am născut la Slătioara şi am prieteni acolo, ei mă iubesc mult, dar din păcate nu prea am timp”, mărturiseşte băiatul.
Vorbesc cu Raul mai puţin de o oră, timp în care îşi priveşte ceasul de mai multe ori. Deşi este sâmbătă (3 februarie), are antrenament şi azi.

“Am 5 antrenamente pe săptămână, două ore pe zi. Domnul profesor ne-a chemat şi azi pentru că trebuie să recuperez cu nişte colegi. Nu pot să întârzii, aşa că vă arăt imediat trofeele şi vă spune tata tot ce vreţi să ştiţi”, îmi spune băiatul. Raul îşi scoate din dulap cele 15 medalii şi un teanc de diplome obţinute la concursurile din ţară şi din străinătate. A boxat aproape întreaga sa carieră la categoria 38, 5 kilograme, categorie la care a obţinut, în 2016, la Zalău, titlul de Campion Naţional.
Acum este pus la îngrăşat: “Am perioade în care trebuie să ţin regim. Acum din contră. Am 40 de kg şi la juniori urmează să boxez la categoria 46 de kg. Deci trebuie să ajung la turneele de calificare şi la campionat, cât mai aproape de această greutate”.
Raul vorbeşte ca un profesionist şi duce o viaţă de profesionist. Cu mese regulate, cu frecventarea orelor de curs, cu oră fixă de culcare seara: “Nu sunt cel mai bun din clasa mea. Învăţ la Colegiul Mircea cel Bătrân. Dar sunt acolo la jumătatea clasei. Nu lipsesc la nicio oră de curs pentru că ştiu că şcoala are rostul ei”, mai adaugă Raul. Este îndrăgit de colegii de clasă care l-au încurajat când a luptat în Râmnicu Vâlcea. Profesorii sunt mândri de el, iar localnicii, primarul şi consilierii comunei Slătioara îl consideră campionul lor. Are un program draconic de pregătire.
Tatăl lui ne spune că are ore fixe de somn, de antrenament la sală, de alergat, de lecţii, de servit masa:
“Mănâncă doar ce trebuie, calorii calculate, la ore fixe, suplimente alimentare, ia vitamine. Consumul fizic este foarte mare la un copil care doreşte să obţină performanţe. În perioade în care nu sunt competiţii participă la multe meciuri fără decizii, fără arbitrii care să dea decizii, sunt meciuri de antrenament. Este talentat şi muncitor, dar nu putea obţine aceste rezultate fără antrenorul său care este un om deosebit şi fără sfaturi primite de la antrenri de top, care l-au ajutat atunci când a făcut parte din lotul Naţional al României şi s-a antrenat la Olăneşti”.

Raul pleacă la antrenament, după ce acceptă să-l fotografiez lângă trofeele sale. Îi pun o ultimă întrebare:
“Raul care este visul tău cel mai mare?” Îmi răspunde instant: “Aş vrea mult de tot, măcar o dată în viaţă, să reprezint România la o olimpiadă, nu contează la ce categorie, în ce ţară sau când se va întâmpla, dar aş vrea să lupt pentru România la o olimpiadă!”.
Îi strâng mâna la plecare şi mă feresc să îmi exteriorizez emoţia. Este pentru prima dată când un copil îmi spune că vrea să lupte pentru ţara lui. A mai făcut asta anul trecut, iar ţara lui, oraşul lui, judeţul lui nu i-au dat absolut nimic pentru asta. Nici măcar un tricou, un şort, o pereche de ghete. Nimic. Boxul este un sport în care nu există bani la acest nivel. Federaţia nu are, cluburile nu au, admninistraţiile locale dau banii doar în sporturile de echipă.
Raul George Popa, noi sperăm să scriem cândva despre participarea ta la olimpiadă, despre victoriile tale şi am vrea să stăm la rând să îţi luăm un interviu când vei fi un mare campion!

Traian GUMINSKI