“Pravila de la Govora”, întâiul cod de legi din Ţara Românească, se lansează în cadrul manifestării “Zilele Europene ale Patrimoniului”

16 septembrie este o zi importantă pentru Râmnicu Vâlcea, unde, într-un cadru oficial, va avea loc lansarea volumului “Pravila de la Govora”, ediţie completă şi diortosită, Editura “Fortuna” 2016. În contextul manifestării “Zilele Europene ale Patrimoniului”, această carte, prima scrisă în limba română şi care reprezintă întâiul cod de legi din Ţara Românească, reprezintă un simbol la culturii vâlcene. La aşezământul cultural “Sfântul Calinic”, de la Arhiepiscopia Râmnicului, începând cu ora 11.00, ÎPS Varsanufie – arhiepiscopul Râmnicului, prof. dr. Florin Epure – director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea, prof. univ. dr. Radu-Ştefan Vergatti – membru titular al Academiei oamenilor de Ştiinţă din România, prof. univ. dr. magistrat Ion Ristea, preot profesor Petre Mateiescu, ec. Emil Catrinoiu – directorul general al Editurii “Fortuna”, moderator pr. dr. Ştefan Zară – consilier cultural al Arhiepiscopiei Râmnicului, vor lua cuvântul. De asemenea, “Zilele Europene ale Patrimoniului”, va debuta şi cu o expoziţie bibliofilă “Matei Basarab şi epoca sa”, cu un momentul artistic al trupei de teatru “Constantin Popian”, condusă de Doina Migleczi şi corul seminarului teologic “Sfântul Ierarh Nicolae” din Rm. Vâlcea, dirijat de arhidiaconul Codruţ Dumitru Scurtu.

În timpul domniei lui Matei Basarab, în urma unor ample lucrări de reconstrucţie, reconsolidare şi extindere la mănăstirea Govora din Vâlcea se instalează, în 1637, a doua tipografie cunoscută din Ţara Românească. Domnitorul va întemeia aici prima şcoală de cultură din Ţara Românească pe care o înzestra cu un venit de 1.000 de galbeni, pe care domnul îi dă egumenului mănăstirii Govora, Meletie, pentru întreţinerea şcolii, a tipografiei, a tipăriturilor, cât şi pentru plata profesorilor (august 1636).
“Adevărata glorie a Manastirii Govora, nu au făcut-o nici aşezarea, nici vechimea şi nici arhitectura ei, ci renumita – în ţară şi peste hotare – tipografie, întemeiată aici, cu osârdia şi iscusinţa egumenului Meletie Macedoneanul, de către Matei Basarab voievod, marele ctitor român al secolului al XVII-lea. Aici, între anii 1637-1644, vor fi imprimate – în slavonă sau în română – câteva cărţi (5 cărți) deosebite în ceea ce priveşte conţinutul şi grafica. Încă din primii ani de funcţionare, de sub teascurile acestei tipografii vor cunoaşte lumina tiparului lucrări importante ale culturii medievale româneşti precum „Psaltirea slavonească” la 1637-1638, „Evanghelia Învăţătoare” (1642) şi mai ales prima lucrare tipărită în limba română Pravila bisericească cunoscută şi sub numele de “Pravila cea Mică” (datorită formatului ei ) sau “Pravila de la Govora” (1640), tradusă în româneşte, din slavonă, de către nu mai puţin vestitul Mihail Moxa(lie) de la mănăstirea Bistriţa. Cartea a fost tipărită în șapte luni, prin grija lui Meletie Macedoneanul „care trăise în atmosfera de viață spiritual` a mănăstirii Zograful din Muntele Athos“ și care “învățase tiparul în mănăstirile lui Petru Movilă”, şi a lui Ştefan din Ohrida. Stihurile la stema Ţării Româneşti, cu care se deschide cartea, compuse de renumitul cărturar al epocii, Udrişte (Uriilă) Năsturel – cumnatul domnitorului Matei Basarab, o parte din Predoslovia alcătuită de Meletie Macedoneanul şi ultima pagină, scrisă de ieromonahul Ştefan din Ohrida – unul dintre cei care au trudit la tipărirea cărţii, au fost alcătuite în limba slavonă – manifestări târzii ale slavonismului în Ţara Românească, înainte de dispariţia sa definitivă”, ne spune prof. dr. Florin Epure, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.

Cartea este o culegere de legi (cea dintâi carte de legi în limba română) («direptătoriu de leage, tocmele sfinţilor ap[o]s[to]li, tocmite de 7 săboară, cătră aceasta şi a preacuvioşilor părinţi, învăţătorilor lumii. Tipăritu-s-eau în tiparnița prea luminatului domn Io Matthei Basarabă Voevodă a toată Ţara Oungrovlahiei: în Mănăstir[ea] Govora Vă leato 7149, iară de la naşterea lui Hristos, 1640. Govora: [Meletie Macedoneanul] [Ştefan din Ochrida], 1640).») privitoare la mediul clerical şi, deopotrivă, la cel laic. Pravila a fost alcătuită la dorința lui Teofil, mitropolitul Țării Românești, în acord și înțelegere cu Ghenadie, mitropolitul Transilvaniei. Din acest motiv s-au făcut două ediții: una pentru Țara Românească, alta pentru Transilvania. Textul este același, doar predosloviile apar cu semnăturile, separate, ale celor doi mitropoliți.
În Predoslovia sa, mitropolitul Teofil spune că Pravila ”este o colecție de legi canonice și civile, făcută după o traducere slavonă a unui monocanon de origine bizantină”.
Rostul tipăririi acestei cărți este nobil: ”Socotit-am că mai toate limbile au carte pre limba lor. Cu aceea cugetai şi eu, robul Domnului Mieu I[i]s[us] H[ri]s[tos], să scot această carte, anume pravila pre limba rumânească, sființiilor voastre, frați duhovnici români, care sunteți păstori oilor celor cuvântătoare a turmei lui Hristos, care are întru sine multe feluri de vindecări sufletelor creștinești, celor ce sunt rănite cu păcate, însă, mai vârtos și cale la împărăția cerului.”
În 1652, s-a scos la Târgovişte o a doua colecţie de canoane, intitulată Îndreptarea legii. Întrucât aceasta a fost făcută cu aprobarea autorităţilor bisericeşti competente, ea a devenit corpusul oficial de legi al Bisericii române de răsărit, fiind aplicată în viaţa socială a vremii. Acest fapt a constituit, considerăm noi, principala cauză a scăderii rolului şi importanţei Pravilei din 1640, ceea ce a avut ca urmare retipărirea târzie a acesteia – cu caractere latine – abia în anul 1884, o ediţie onorabilă, în care textul original a fost transcris în ortografia vremii. După numai un an, în 1885, ea a fost retipărită – fără nici o modificare – împreună cu Îndreptarea legii, de către Ioan M. Bujoreanu, într-o culegere de legi. După această dată, ea nu a mai atras atenţia editorilor, deşi cercetătorii în domeniu s-au exprimat nu o dată asupra ei.
Despre existenţa primei fabrici de hârtie din Ţara Românească aflăm din prefaţa scrisă în slavonă de către Udrişte Năsturel la Antologhionul tipărit la Câmpulung Muscel în 1643. Autorul laudă acţiunea domnului de a înfiinţa „moara făcătoare de hârtie”. Această „fabrică” se afla amplasată pe iazul morilor, vecină cu biserica „Sf. Gheorghe”, situată în piaţa Râmnicului. Pe hârtia fabricată aici se află ca filigran, stema Ţării Româneşti. După cum se cunoaşte fabrica funcţiona înainte de 1642. Materialul produs avea să fie folosit atât de tipografia de la mănăstirea Govora, cât şi de alte centre tipografice din ţară (Dealul, Câmpulung, Târgovişte).
Fabrica de hârtie a fost domnească, dar mai apoi avea să fie preluată de boierii Rudeni, care au ţinut-o până la 1672-1673, când au închinat-o mitropolitului Varlaam şi mănăstirii sale Fedeleşoiu, împreună cu biserica “Sf. Gheorghe” din Râmnic. La 5 mai 1693 într-un act al lui Constantin Brâncoveanu, moara funcţiona încă, nu şi după această dată, căci un alt act din 22 septembrie 1708, menţionează cu precizie locul care se întinde „până unde a fost moara de hârtie”.
“Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei şcoli artistice, fără de care “explozia” brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevărat Mecena, protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiţiei ortodoxe. Toate aceste însuşiri ale personalităţii sale vor contribui la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor al poporului român din epoca medievală, un adevărat patron al bisericii. A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în ţară, cât şi la Muntele Athos şi la sud de Dunăre”, adaugă prof. dr. Florin Epure.

Letiția Lazăr