“Pravila de la Govora”, ediție completă și diortosită, lansată în cadrul manifestărilor “Zilele Europene ale Patrimoniului”

Vineri, 16 septembrie, în prezența Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, au avut loc la Arhiepiscopia Râmnicului, manifestările dedicate celei de-a XXIV-a ediții a “Zilelor Europene ale Patrimoniului” Manifestările au fost organizate de către Direcția Județeană pentru Cultură Vâlcea în colaborare cu Arhiepiscopia Râmnicului și Editura „Fortuna”. În cadrul manifestărilor a avut loc lansarea volumului: „Pravila de la Govora”, ediție completă și diortosită, apărută la Editura „Fortuna” în anul 2016, lansare în cadrul au fost susținute o serie de alocuțiuni de primarul Râmnicului, Mircia Gutău, Florin Epure, director al Direcției Județene pentru Cultură Vâlcea, Prof. Univ. Dr. Ștefan Radu Vergatti, magistratul Ion Ristea, Emil Catrinoiu, directorul Editurii Fortuna și Părintele Prof. Petre Mateescu, profesor la Seminarul Teologic Sfântul Nicolae din Râmnicu-Vâlcea.

În cuvântul intitulat Pravila de la Govora și importanța ei în cadrul culturii române, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a precizat: „Secolul al XVII-lea, prin domnia lui Matei Basarab în Țara Românească, respectiv a lui Vasile Lupu în Moldova, a adus în spațiul românesc un real reviriment cultural. Mergând pe linia înaintașilor săi, începând cu Basarab Întemeietorul și, mai ales, a Sfântului Neagoe Basarab „ctitor a toată Sfetagora”, după expresia lui Gavriil Uric, domnitorul Matei Basarab (1632-1654) s-a remarcat printr-o lucrare roditoare în sprijinul Bisericii Ortodoxe, nu doar din Țara Românească, ci și în întreaga creștinătate ortodoxă. Cultura românească a luat un avânt deosebit în timpul domniei sale, când s-a închegat și o Școală artistică românească, care va dezvolta o înflorire culturală deosebită sub toate aspectele ei în timpul domniei Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Un aspect deloc neglijat de către Binecredinciosul Domnitor Matei Basarab, în toată perioada domniei sale, a fost acela al tipăriturilor.
În acest sens, în jurul anului anul 1635, din porunca şi pe cheltuiala lui Matei Basarab, la Mănăstirea Govora s-a înfiinţat o tipografie, unde s-au tipărit o serie de cărți, ce au înscris această mănăstire în cronica de aur a culturii românești. Dintre cărțile tipărite în teascurile tipografiei de la Mănăstirea Govora amintim: Psaltirea slavonească, Evanghelia Învățătoare și renumita Pravila bisericească numită cea mică, după formatul ei, sau Pravila de la Govora (1640). Această tipografie a împlinit dorinţa domnitorului cărturar de a lumina poporul, după cum el însuşi a mărturisit în prefaţa Molitfenicului slavon apărut la Câmpulung la 30 iulie 1635: „[…] am văzut cum în întreaga ţară e foamete şi sete, nu însă de pâine şi apă, ci, după prooroc de vădită hreană şi adăpare sufletească, din care cauză […] nu puţin m-am mâhnit, văzând că nu este nicăieri o astfel de hrană”.
Scrierea de față, Pravila de la Govora, a cărei ediție diortosită se lansează astăzi, s-a născut tocmai din acest deziderat al domnitorului, de a pune la îndemâna poporului hrana cea duhovnicească de care are nevoie, așa cum arată Mitropolitul Teofil, în Predoslovia sa, în limba română, la această carte: „Socotit-am că mai toate limbile au carte pe limba lor, de aceea cugetai și eu, robul Domnului meu Iisus Hristos, să scot această carte, anume pravila pe limba românească, sfințiilor voastre, frați duhovnici români, care sunteți păstori oilor celor cuvântătoare a turmei lui Hristos”. Această culegere de canoane bisericești și diferite legiuiri a pus la îndemâna duhovnicilor dreptarul necesar pentru cârmuirea duhovnicească a credincioșilor. Traducerea acestei cărți a fost făcută din limba slavonă de către renumitul monah de la Mănăstirea Bistrița, Mihail Moxa. Stihurile la stema Țării, o parte din predoslovie, precum și colofonul dinaintea primului capitol au fost semnate de către boierul Udriște Năsturel, Meletie Macedoneanul și ieromonahul Ștefan de la Ohrida, toate în limba slavonă. Cartea de față a fost tipărită pentru prima oară cu grafie latină abia în anul 1884 de către Academia Română.
Această scriere reprezintă un corpus referențial nu numai pentru dreptul canonic bisericesc sau jurisprudența românească de tradiție bizantină, ci și pentru îndrumarea duhovnicească, ea fiind încă un instrument de primă mână pentru duhovnici.
Ediția este rezultatul strădaniei distinsului Emil Catrinoiu, precum și a osârdiei Părintelui Petre Mateiescu, profesor de limbi clasice la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea. Acesta, diortosind textul ediției princeps, a reușit să pună în valoare un text important al culturii române, ce poate fi înțeles cu ușurință de cititorul de astăzi și este cu atât mai valoros cu cât prima dată, după mult timp, această ediție este singura completă, întrucât cei doi truditori au găsit, cercetând toate bibliotecile unde se păstrează această pravilă, părțile ce lipseau.
Lansării de carte s-a adaugat și Expoziția bibliofilă: „Matei Basarab și epoca sa”, precum și momentele artistice susținute de Trupa de teatru „Constantin Popian” a Arhiepiscopiei Râmnicului, condusă de Doina-Eugenia Migleczi, și buchetul de cântări bisericești interpretat de Corul Seminarului Teologic „Sfântul Ierarh Nicolae” din Râmnicu Vâlcea, dirijat de arhidiaconul Codruț Dumitru Scurtu.