Mănăstirea din Pleşeşti Roşiile – locul unde se întâmplă lucruri neobişnuite

Credinţa le-a mai rămas oamenilor şi se refugiază în locul în care îi linişteşte – biserica. Roşienii spun că se duc la „Mănăstire”. Aşa este cunoscută bisericuţa din satul Pleşeşti cu hramul Sfântul Nicolae. Până şi răposatul PS. Gherasim când a vizitat acest colţ parcă rupt din rai, a întrebat: „Şi mănăstirea unde este?”. Şi a poposit pentru câteva momente pentru a o vizita şi a se reculege…

O bisericuţă în mijlocul unui teren muncit şi femei cu basmale care trag după ele copii intră pe o poartă de metal. Este frapant gardul din metal, frumos lucrat, şi bisericuţa cu turnul crăpat care se observă de la depărtare. Nimeni nu spune nimic, se vorbeşte în şoaptă.
„Nu spune nimic rău de ea, nici nu gândi, că ţi se întâmplă ceva rău. La majoritatea li s-a întâmplat!”, îmi şopteşte o băbuţă care mă trage de mânecă. Nu aş putea spune nimic, căci sunt fascinată încă de la intrare de vechimea ei şi de istoria pe care o ascunde în zidurile vechi.
„Există mai multe variante răspândite, legate de construcţia ei. Una dintre ele ar fii că a fost construită de haiducul Dragu. În zona asta au fost păduri cu arbori seculari. Pădurea Balaciului era mult mai extinsă, nu ceea ce a rămas acum şi se vede. Unde sunt case, odată erau copaci. Bătrânii spun că la colectivizare a avut loc defrişarea, iar biserica a fost descoperită fără acoperiş.
Haiducul Dragu are construite trei biserici pe aceeaşi linie: una la Roşiile, alta la Grădiştea, şi alta la Roeşti. Vechiul ei hram este Intrarea Maicii Domnului în Biserică. După spuse, datează de pe la 1600. Ultima pictură este de pe la 1802, se află în altar şi are şapte straturi. De asemenea, pictura din naos diferă de pictura din pronaus şi altar. Sunt trei stiluri de frescă”, ne povesteşte preotul paroh Ion Băescu. O altă variantă este că această biserică ar fi fost ridicată în 1793 de preoţii Ioan şi Preda Pleşescu şi diaconu Marin Pleşescu. Pictura a fost făcută între 1802-1803, iar în altar sunt inscripţii ale lui Nicolae Pleşoianu. Faţada exterioară a acestei biserici reprezintă diverse scene din viaţa omului.
În altar este trecut pe pictură anul 1803, iar altă pictură reprezintă chiar biserica din satul Pleşeşti.
Tot preotul paroh Băescu mărturiseşte: „Această biserică este printre puţinele care are pictate moartea cu coasa. De asemenea, inedit este şi faptul că de-a lungul timpului mulţi enoriaşi au încercat să o văruiască şi respectivii au avut o moarte suspectă, şi anume au murit în scurt timp. Dacă eşti în apropiere, sau în incintă, nu trebuie să vorbeşti de ea pentru că ţi se întâmplă lucruri neobişnuite. Nici soţia mea nu a crezut până nu i s-a întâmplat”.
Există şi a treia variantă care spune că în 1633 a început construcţia şi s-a finalizat în 1791. Există o asemănare între această biserică şi biserica din Curtea Seminarului Teologic Ortodox din Mofleni-Craiova.

Se cere ajutor la Ministerul Culturii şi Cultelor

Ultimele reparaţii la Mănăstire s-au făcut în urmă cu 20 de ani. Acestea au constat în reparaţii capitale: refacerea acoperişului – grinzi şi şiţă, doar că în 26 iunie 1996, comuna Roşiile a fost afectată de o cădere masivă de grindină de dimensiunea unui ou de găină provocând deteriorări şi la acest acoperiş. Datorită lucrării superficiale, constând în baterea unui singur strat de şiţă, în loc de trei, aceasta a permis în timp căderea precipitaţiilor în interiorul bisericii. Cele trei cupole din biserică sunt făcute din cărămidă, şi tencuită cu var hidraulic, şi datorită acestui fapt, apa nu se scurge în biserică, se scurge pe pereţii exteriori. Singurele fisuri ale bisericii sunt la turlă, datorită faptului că până în urmă cu câţiva ani clopotul era aici. Datorită vechimii acesteia, biserica a fost denumită Mănăstirea, chiar dacă nu are nici o chilie sau contrucţie aferentă.
„S-a încercat prin 2007, cu sprijinul autorităţilor locale, realizarea unui proiect de structură pentru consolidare, dar datorită lipsei de bani, nu s-a realizat nimic. Biserica are nevoie pentru conservare de refacerea acoperişului, şi anume şiţă, consolidarea turlei şi refacerea pardoselii în interior, deoarece a fost făcută din cărămidă, şi apoi pusă scândură. Pictura ar trebui trebuie spălată de fum şi recondiţionată în interior, iar în exterior trebuie reîmprospătată, iar tencuiala refăcută, deoarece a fost făcută cu mâna.
Numai pentru acoperiş am avea nevoie de un miliard de lei vechi, deoarece doar şiţa duce la 500 mil lei vechi, proiectul la vreo 10 mii euro, pardoseala la vreo 20 mil lei vechi”, mai adaugă preotul de la Mănăstire.
Cu ajutorul enoriaşilor, a fost construit un gard de sârmă. Preotul paroh Băescu a încercat zadarnic să bată la uşile autorităţilor judeţene: „Am făcut şi memoriu la Consiliul Judeţean Vâlcea, să ne faciliteze fondurile pentru acoperiş, dar şi pentru reparaţiile în biserică, fără să atingem pictura, dar răspunsul lor a fost categoric negativ. Trebuie să primim un ajutor şi noi ceva, problema este că nu mai ştim unde să apelăm… Acum mă zbat să scot autorizaţia de cadastru”.
Au fost trimise de-a lungul anilor în urmă mai multe cereri către Ministerul Cultelor pentru refacerea şi consolidarea acestui minunat colţ de istorie şi religie, dar fără nici un răspuns.

Letiţia LAZĂR