Mănăstirea Berislăveşti – o perlă monahală renăscută pe partea stângă a Oltului

Mănăstirea Berislăveşti este cel mai important proiect care ia amploare pe zi ce trece în comună. Primarul s-a zbătut ani de zile să reînvie un lăcaş aflat în paragină, fără şanse de izbândă. Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Varsanufie – Arhiepiscopul Râmnicului, și purtarea de grijă a Părintelui Protosinghel Efrem Gavril – starețul mănăstirii, se desfășoară ample lucrări de reconstrucție și consolidare a așezământului.

Fostul schit este un ansamblu monahal început în secolul al XVIII-lea de Alexandru Bucşenescu, mare paharnic, şi finalizat de egumenul Nicodim Beligrădeanu în 1762. Ansamblul se compune dintr-o biserică, cândva impunătoare, amintind Biserica “Toţi Sfinţii” din Râmnicu Vâlcea, ridicată în aceeaşi perioadă, inclusiv în ceea ce priveşte turlele mici de pe pronaos torsate după modelul turlelor de la Mănăstirea Curtea de Argeş, o incintă pătrată, generoasă, având chilii pe două laturi, la est şi nord, o frumoasă clopotniţă dominând valea spre vest şi o stăreţie cu o impresionantă pivniţă boltită spre nord.

Istoria mănăstirii s-a împletit strâns cu cea a Mănăstirii Cozia, căreia i-a adăpostit în vremuri tulburi documentele şi odoarele de preţ, motiv pentru care “la leatul 1788, în războiul ce au avut Poarta Otomanicească cu Poarta Chesearecească, când s-au ars mănăstirea Cozia s-au ars şi Berislăveştii”, cum stă menţionat pe un clopot din 1801, refăcut de Teodosie, arhimandritul Coziei. Au fost făcute reparaţii în anii 1949, 1966 şi 1976. Dezastrul însă a început după revoluţia din 1989, mai precis în 1992.
“Legenda acestei cetăţi este legată chiar şi de un spital din Bucureşti. Sandu Bucşănescu, aduna toţi copiii orfani să îi crească aici şi să îi şcolească. Era foarte legat de aceste locuri deoarece istoria spune că el a redobândit M-ţii Lotrului. Schitul acesta nu este singurul ridicat de paharnic. A ctitorit schiturile Corbeni din Argeş, Bucşeneşti din Argeş, Sfântul Pantelimon în Bucureşti, şi acest schit. Avea mult pământ, dar era foarte legat de acest loc”, ne spune primarul comunei Berislăveşti, Ion Buşagă.

În timpul Războiului ruso-austro-turc, de la sfârşitul veacului al XVIII-lea, 1787-1791, clădirile au ars din temelii (1788). După, o parte au fost refăcute, dar marele cutremur din 1802 a produs noi stricăciuni. În 1808, a fost refăcută construcţia cu cele trei turle.
În curtea bisericii se află şi o cruce din 1800 unde este îngropat episcopul care a sfinţit steagul de luptă lui Tudor Vladimirescu.
“Mănăstirea a fost preluată în anul 1992 de către Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice şi trecut în Planul Naţional de Restaurare din cauza degradărilor structurale cu evoluție rapidă. Lucrările de restaurare au fost mereu amânate, până anul acesta, când Primăria Berislăvești a reușit întocmirea documentației proiectului investițional „Consolidare, restaurare, conservare și punerea în valoare a ansamblului monumental-Mănăstrirea Berislăvești”, fiind aprobată și finanțarea pe fonduri europene. Valoarea totală a proiectului este de 20.510.448,80 lei, iar contribuția Uniunii Europene este de 17.053.124,24 lei, urmând a fi finalizat în data de 31 octombrie 2020”, conchide primarul.

Letiţia Lazăr