Lepădarea de Iohannis

Zilele trecute într-o emisiune televizată, dincolo de miezul nopții, un moderator îl întreba pe un analist politic dacă crede că este posibil să fie mulți din cei ce au greșit votând de două ori Traian Băsescu, apoi de două ori Klaus Iohannis și care acum vor vota Nicolae Ciucă.

Răspunsul a fost unul pertinent. Acela că foarte puțini oameni recunosc că au greșit, mai ales când au greșit repetat și preferă să persiste în greșeli decât să recunoască că s-au lăsat înșelați.
Deci da vor fi din cei ce-l vor vota și pe ostașul căruia nu- i pasă de armata română și se îmbuibă cu venituri uriașe în timp ce foștii săi camarazi abia-și plătesc medicamentele și facturile.
Dar electoratul are acum ocazia să-i ia la întrebări pe cei mai apropiați susținători ai răului. Pe cei ce l-au propăvăduit pe mâncătorul de bani publici prin excursii de lux, pe iubitorul de golf, pe cerșetorul de funcții europene, pe cel ce -și pregătește de luni de zile un palat de protocol în care să huzurească după ce va pleca de la Cotroceni.
Este vorba de parlamentarii liberali ce vor pleca în campania lor în curând pentru a mai obține un mandat.
Când îi veți vedea la ușile voastre, când îi veți întâlni pe trotuare, parcuri sau ulițe, nu uitați să-i întrebați dacă s-au lepădat de Iohannis. Cei ce s-au lepădat mai merită, poate, o șansă. Cei ce nu vor să plece de lângă rău merită lăsați să aleagă singuri răul.
Fiți voi, fiecare din alegători, preoți care întreabă pe cel ce vine să vă primească “botezul”, adică votul!
Preotul întreabă: Te lepezi de satana? Și de toate lucrurile lui? Și de toţi slujitorii lui? Și de toată slujirea lui? Și de toată trufia lui? Şi răspunde cel care vine să se boteze [sau] naşul şi zice: Mă lepăd de satana, [întrebarea aceasta şi răspunsul sunt repetate de trei ori.] Preotul iarăşi întreabă pe cel ce se botează: Te-ai lepădat de satana? El sau naşul răspunde: M-am lepădat de satana. [Intrebarea aceasta şi răspunsul sunt, la fel, repetate de trei ori.] După aceea îi zice preotul: Suflă şi-l scuipă pe satana.”
Când s-a format ritualul lepădării, semnificaţia sa era evidentă atât pentru catehumen, cât şi pentru întreaga comunitate creştină. Ei trăiau într-o lume păgână, care era pătrunsă de pompa diaboli, adică de adorarea idolilor, de participarea la cultul împăratului, de adorarea materiei etc. El ştia nu numai că se leapădă, ci era deplin conştient la ce „cale strâmtă”, la ce viaţă dificilă – cu adevărat „nonconformistă” şi radical opusă felului de viaţă al oamenilor din jurul său – îl obligă această lepădare.

Traian GUMINSKI