Legenda şi mister la conacul Otetelişanu, locul unde a copilărit Petrache Poenaru

Ascuns de ochii trecătorilor, printre stejarii care îngrădesc aleea ce duce spre biserică, conacul Otetelişanu din Beneşti-Bălceşti ascunde mistere care încă nu au fost descoperite. Lăsat în paragină de moştenitori, din anul 2000 a fost cumpărat de un om cu suflet şi locul a revenit la viaţă. Puţini dintre noi ştiu însă, că aici, până la vârsta de cinci ani a copilărit Petrache Poenaru, cel care avea să devină faimos în lume pentru meritul de a fi inventat stiloul şi pentru că a fost primul român care a calatorit cu trenul, iar Tudor Vladimirescu a trecut pe aici, în bubuit de flinte şi în ropotul zecilor de panduri călări, pentru a le tăia capetele jefuitorilor.

Legenda spune că în adâncuri, pe sub Conacul Otetelişanu, era cândva săpat un tunel secret, care, în acele vremuri tulburi, i-ar fi ajutat de nenumărate ori pe boieri să scape cu viaţă. Se mai spune că la acest tunel se ajungea din pivniţă, că fugarii treceau printr-o ascunzătoare secretă şi că apoi dispăreau pur şi simplu, erau de negăsit, pentru ca mai târziu să iasă cu toţii în beciul bisericii aflate chiar în poarta conacului.
Fie că aceasta ar fi doar o istorioară inventată de oamenii locului, fie că misteriosul tunel s-a astupat o dată cu trecerea anilor, cert este că mulţi au căutat această trecătoare, iar ea a rămas până acum de negăsit. Rămân cele văzute şi atât de dragi ochiului, clădirea înaltă, de la care porneşte un drum şerpuit ce duce la o bisericuţă ctitorită de vornicul Barbu Otetelişanu, în anul 1746. Familia Otetelişanu a locuit în conac până la naţionalizare, după care în perioada comunistă, casa a devenit muzeu. După 1991, conacul a fost revendicat şi retrocedat moştenitorilor, iar în prezent moşia este administrată de Fundaţia “Domeniul Otetelişanu”, condusă de Valentin Gheorghe Ionescu, care a finalizat în anii trecuţi completa restaurare a clădirii.

Locul unde a copilărit Petrache Poenaru

“Conacul Otetelişenilor este locul unde a copilărit Petrache Poenaru, inventatorul stiloului (tocul cu rezervor), cea mai mare personalitate pe care a dat-o actualul oraş Bălceşti. Este nepot al Otetelisenilor: sora lui Otetelişanu s-a măritat la Dănciuleşti-Gorj cu unul dintre boierii Poenaru. Când în 1800 s-au răsculat ţăranii, Petrache a venit la bunici, stătea în cămăruţa de sub foişor.
Pe la conacul Otetelişanu a trecut şi Tudor Vladimirescu, în ultimul său drum. Boierii Otetelişeni, apropiaţi ai conducătorului mişcării revoluţionare de la 1821, au fost jefuiţi de o oaste condusă de căpitanii de arnăuţi Iova şi Ienciu. Când credeau că vor fi omorâţi, la conac a ajuns Tudor Vladimirescu, cu o oaste formată din călăreţi, şi a poruncit ca Iova şi Ienciu să fie ucişi, lucru care s-a întâmplat la o răscruce de drumuri din localitatea Otetelişu. Tudor a fost arestat pe 21 mai 1821, dus prin Câmpulung la Târgovişte şi ucis. Aflând vestea, boierii de la conac au mers la Horezu şi de aici au emigrat în Ardeal”, ne mărturiseşte Valentin Gheorghe Ionescu, actualul proprietar al conacului.
Haiduc, pandur, academician, inventator… destinul aventuros al unuia dintre cei mai luminaţi boieri ai României continuă să fascineze şi să inspire.

Conacul, construit de boieri, ca o fortăreaţă

Biserica de lângă conac a fost gândită ca biserică de curte, paradis al curţii boiereşti, unde boierul urmărea slujba, avea şi funcţie de necropolă a stăpânului curţii şi a familiei sale, dar lăcaşul a funcţionat şi ca biserică a satului. Conacul Otetelişanu din Beneşti este o clădire fortificată, o casă întărită şi apărată de ziduri, aşa cum se cuvenea într-o vreme în care boierii aveau nevoie să se apere de jefuitori şi de năvălitori, păstrând, totuşi, liniştea şi confortul locuinţei sale, fie ea permanentă sau temporară.
Clădirea, de plan rectangular este construită din zidărie masivă de cărămidă, având la subsol grosimea de 80 cm, iar la parter – de 70 cm. Cărămida, bine arsă este îngustă, legată cu mortar de var obişnuit, cu rosturi mici. Zona are pământ foarte bun pentru confecţionarea cărămizilor, iar lemn de foc pentru ars se găsea din belşug, în timp ce varul era mai greu de procurat, aşa că meşterii au făcut zidăria cu rosturi mai înguste.
Construcţia are meeterze pe toate laturile, dând apărătorilor posibilitatea de a trage în orice direcţie s-ar fi ivit atacul. Meterezele sunt simple orificii trapezoidale, deschise permanent, fără cerceveli, foarte strâmte în exterior şi largi în interior, atât cât să se introducă o armă de foc. Pentru ca puşca să poată face mişcări de oscilaţie orizontale şi verticale, partea interioară a meterezului se lărgeşte pentru a cuprinde în zona de bătaie o arie cât mai mare. Nu se știe cine a proiectat acest conac, dar din monografiile realizate de istorici, acesta a fost restaurat de arhitectul Iancu Atănăsescu.
Pentru a avea mereu peşte proaspăt la îndemână, boierii aveau grijă să-şi amenajeze în apropierea conacului un heleşteu. Un astfel de loc şi-au construit şi boierii Otetelişanu aici.

“Fiecare colţ de aici are o istorie”

Acum totul a reînviat la viaţă. Cândva istorie, acum conacul monument istoric şi-a păstrat frumuseţea. “Fiecare colţ are o istorie, de la acoperişul din şiţă bătută de meşteri cu media de vârsta de 72 ani, sobele reconstruite din cahle lucrate manual şi arse într-un cuptor de la 1910 din Mediaş, până la corpurile de iluminat ciocănite la Istanbul într-o făbricuţă care se mândrea că a lucrat şi pentru Mustafa Kemal. Domeniul are ca suprafaţă vreo 15 hectare. Sunt oameni care vin permanent aici şi îngrijesc fiecare locşor pe care îl vedeţi. În heleşteu avem peşti, creştem găini numai de rasă, avem un solar unde mereu avem legume proaspete de sezon. Crama are o poveste aparte. Uşile din lemn masiv sunt cioplite dintr-un singur lemn şi le-am recuperate de la oamenii din sat. Important este să redai spiritul locului. Nu a fost deloc uşor, dar acum, prin fundaţia Domeniul Otetelişanu, conacul din Beneşti îşi propune să devină un important pol cultural al acestui colţ de ţară. De trei ani, aici se organizează tabere de creaţie naţionale şi internaţionale, iar fundaţia deja a a devenit cunoscută prin aceste evenimente, unele unicat în ţară”, ne mărturiseşte Valentin Ionescu.

Letiţia Lazăr