La Govora Maica Domnului are aripi!

De cât timp nu aţi mai călcat pragul Mănăstirii Govora? Recunosc că eu am revenit aici după 12 ani, chiar dacă e la o aruncătură de băţ de Râmnic, şi am avut aceeaşi emoţie interioară când am revăzut florile care împodobesc grădinile, când am fost întâmpinaţi de măicuţele calde cu voce domoală de parcă ţi-ar spune o poveste. Poate puţini dintre voi cunosc câte ceva despre această perlă din Oltenia. Aici Maica Domnului are aripi! Da, are aripi şi acoperământ! Iar în mijlocul grădinii tronează un clopot gigant cu o poveste aparte, venit din negura timpului tocmai de pe vremea lui Vlad Ţepeş.

Mănăstirea Govora este o mănăstire de maici cu hramul Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai vechi mănăstiri din Țara Românească, precum și un monument arhitectonic medieval de o rară frumusețe. Numele „Govora” provine, probabil, din derivarea slavului găvariti, a vorbi, a spune și prin extensie izvor, murmur de izvor, sau din dialectul traco-dac care înseamnă „adâncitură”, vale cu multe izvoare. O icoană unică în ţară, dar şi în lume se află deasupra uşii de la intrarea în lăcaşul de cult şi o întruchipează pe Maica Domnului cu aripi şi cu Sfântul Acoperământ. Icoana a fost pictata între anii 1700-1711 de zugravii Şcolii brâncoveneşti de la Horezu. Mănăstirea este ascunsă de ochii trecătorilor, fiind o minune în mijlocul unui rai. Aici te simţi aproape de Dumnezeu. Nici că putea Maica Domnului să nu îşi aleagă un asemenea loc unde să zboare. Credincioşii, dar şi pelerinii, se adună să se roage la icoana Maicii Domnului, icoană mai rar pictată în bisericile din ţară la o scară atât de mare.

“Mănăstirea Govora are un istoric aparte. Se numără printre cele mai vechi din ţară, fiind ridicată parţial în secolul al XIV-lea şi al XV-lea, sub domnia lui Vlad Dracul. Data la care s-a aşezat crucea pentru sfinţirea acestui frumos aşezământ rămâne încă tăinuită. În 1440 a fost distrusă de boierul Albu cel Mare, în perioada domniei lui Vlad Ţepeş, pentru ca, după aceea, între anii 1492-1496, să fie refăcută de Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab face mănăstirii o reparaţie totală, în vederea instalării tiparniţei dăruite de mitropolitul Petru Movila de la Kiev. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, în perioada anilor 1710-1711, mănăstirea a fost restaurată şi extinsă. Tot atunci, a fost realizată şi pictura icoanei care o întruchipează pe Maica Domnului cu aripi.Chiar dacă o asemenea icoană mai poate fi regăsită la mănăstirea Lainici, aceea este realizată la dimensiuni mult mai mici faţă de cea aflată la Mănăstirea Govora. Istoricul ei este legat de „zugravi”, cum se numeau pictorii pe vremea lui Brâncoveanu, dar şi de Şcoala Brâncovenească de la Horezu, unde s-au format primele grupe care au executat picturile mănăstirii Hurezi, alături de Ioan de la Horezu.Istoricii spuneau, în perioada interbelică, despre această icoană că este una dintre cele mai valoroase picturi care s-a păstrat din anii 1700. În acest sens, mărturie stau rândurile scrise de Ioan Evanghelistul. „Maicii Domnului i se dau aripile marelui vultur, ia pruncul şi zboară din faţa balaurului în pustie, pentru un timp”, se menţionează în capitolul 12 din Apocalipsa. Acesta este singurul text care aminteşte de aripile Maicii Domnului. Despre Acoperământul Maicii Domnului, datele au apărut ceva mai târziu, undeva în jurul secolului XVII la periferia Constantinopolului, însă tot pictorii de la Şcoala Brâncovenească de la Horezu au fost cei care au preluat acest motiv în pictura religioasă. Semnificaţia acestui acoperământ, dar şi a faptului că tot mai mulţi credincioşi vin la această mănăstire se leagă de faptul că Maica Domnului i-a ajutat şi îi ajută pe toţi cei care îi cer ajutorul. Sub acoperământ se află clerul şi poporul care reprezintă biserica. Măicuţa îi acoperă aici pe toţi cei care îi cer ajutorul. Este cea care duce rugăciunile credincioşilor la tronul Fiului Său şi Dumnezeului Nostru”, ne mărturiseşte Maica Stareţă Heruvima.

Datorită instalării aici a tiparniţei dăruită de Sfântul Petru Movilă de la Kiev, Mănăstirea Govora a contribuit efectiv la promovarea culturii neamului românesc, fapt pentru care avea să se înscrie pentru totdeauna între mănăstirile de cultură din ţară. Între anii 1636-1642, în tiparniţa de la Mănăstirea Govora s-au tipărit: “Psaltirea” (în 1637), precum şi alte cărţi de slujbe în slavonă; apoi “Pravila Mică” (în 1640) şi “Pravila de la Govora”, prima carte de lege în limba română, tradusă din slavonă de călugărul Moxa. Meşter tipograf era cuviosul Ieromonah Meletie Machedoneanu, venit de la Kiev, care a devenit ulterior egumenul Mănăstirii Govora. Dintre valorile de artă ale Mănăstirii Govora amintim: un Epitrahil, dăruit de Radu cel Mare, cu o broderie lucrată în fir de aur-argint şi mătase (sunt brodaţi Iisus, Maica Domnului, Sfântul Ioan şi alţi sfinţi); icoana Maicii Domnului Hodrighita; icoana Maicii Domnului Îndurerată, etc.

Ceea ce înfrumuseţează curtea lăcaşului de cult este însă un clopot în greutate de 250 de kilograme, pe care este inscripţionat: „S-a turnat acest clopot în numele lui Dumnezeu şi al Sfântului Nicolae 6965” ceea ce înseamnă anul 1456-1457 aproximativ, adică în timpul domniei lui Vlad Ţepeş.

Letiţia LAZĂR