La a 30 aniversare a Zilei Mondiale a libertăţii presei, ziariştii vâlceni trăiesc într-un lagăr

Ziua de 3 mai joacă rolul de memento pentru guverne cu privire la necesitatea de a-şi respecta angajamentul faţă de libertatea presei. Este, de asemenea, o zi de reflecţie în rândul profesioniştilor media despre problemele libertăţii presei şi etica profesională.
În 3 mai2023 se împlinesc 30 de ani de la proclamarea Zilei mondiale a libertăţii presei. În aceste trei decenii, din 1993, s-au înregistrat progrese substanţiale către o presă liberă şi libertate de exprimare în toată lumea, scrie Agerpres.
În Vâlcea, din punct de vedere material, pentru majoritatea ziariştilor este mai greu să trăiască decent decât pentru un şofer de la CJ sau un funcţionar oarecare de la orice instituţie bugetară.
Pentru a scrie liber trebuie să ai în primul rând tu ca jurnalist şi apoi instituţia de presă în care lucrezi, venituri care să asigure libertatea de exprimare. Ceea ce este aproape exclus la noi. Din printuri, adică din vânzarea de ziare tipărit nu se mai pot face bani. Tipărirea este mult mai scumpă decât îşi permit oamenii să dea pe un ziar la chioşc. Iar oamenii, cititorii, oricum s-au obişnuit să citească presa gratis pe internet.
Publicitatea din privat este foarte rară şi cu bani puţini pentru că multinaţionalele dirijează fondurile de publicitate prin agenţii care folosesc presă centrală şi televiziuni centrale, iar firmele locale au bugete extrem de mici de publicitate.
Presa ar putea fi ajutată măcar până la nivelul la care ziariştii să aibă salariile unui gunoier de stat sau unui paznic de primărie dacă clasa politică şi mai ales decidenţii din administraţii ar înţelege că ziariştii nu sunt datori să scrie pe gratis despre echipele de sport (handbal, baschet etc.) şi că acestea ar trebui să aibă buget de publicitate, despre teatre, evenimente culturale, Bibliotecă Judeţeană, Poliţie etc. Deşi salariile în primării şi CJ uri au crescut constant în ultimii 16 ani, ca şi veniturile parlamentarilor şi sumele forfetare acordate acestora, aceştia continuă să umilească presa şi să o trateze fără cel mai mic respect. Pentru că este lipsă de respect ca primar sau parlamentar să închei contracte de promovare a imaginii, a instituţiei, a activităţii de informare de orice, dând ziarelor lunar aceleaşi sume ca acum 12-16 ani, în condiţiile în care combustibilul, internetul, telefonia, hârtia, energia electrică şi multe alte componete care fac posibilă existenţa unei publicaţii s-au majorat de atâtea ori.
Majoritatea redacţiilor au ajuns să lucreaze doar pentru a plăti contribuţiile la salarii, la salarii minime, taxe şi impozite.
Iar tot clasa politică, deşi ştie situaţia, permite unor escroci să controleze UZPR singura instituţie din care, dacă ar face parte un ziarist vâlcean ar putea primi la pensie un supliment minuscul de 50% din pensia ce o va lua. Dar în UZPR statul a permis să fie membrii nişte derbedei oportunişti, şi Vâlcea, ca şi alte judeţe, nu are niciun jurnalist care practică această meserie membru în uniune pentru că profitorii de acolo nu primesc ziarişti. În fiecare 3 mai din ultimii ani presa vâlceană aniversează şi evadări din această puşcărie. Unii colegi ies de aici murind înainte de vreme alţii reuşesc să-şi aranjeze un job prin instituţiile statului şi renunţă să fie sclavii informali ai unui judeţ în care mulţi nu le respectă nici munca, nici talentul, nici timpul dedicat comunităţii. Zeci de primării din judeţ cheltuiesc lunar pe toată presa la un loc mai puţini bani decât salariul celui mai slab plătit funcţionar din aceea primărie. Iar în fiecare primărie există minim o persoană ajunsă acolo pe pile sau relaţii ce încasează inutil un salar.
La mulţi ani celor care continuă să lucreze în presă şi să facă muncă voluntară pentru echipa de baschet a CJ, echipa de handbal a primăriei municipale, teatrele, filarmonica, grădiniţele, şcolile, liceele din judeţ, bibliotecile, echipele sportive rurale, poliţia locală şi cea judeţeană, jandarmerie, unităţile militare şi multe alte entităţi ai căror conducători consideră absolut normal să plătească un frizer sau taximetrist pentru munca lor, dar care nu înţeleg că şi un ziarist trebuie plătit.

Traian GUMINSKI