IPS Varsanufie a sfinţit statuia lui Antim Ivireanul!

O comunitate este mai demnă de respect cu cât are mai mulţi înaintaşi şi contemporani respectabili. La 3 ani şi 3 luni de când a fost întronizat Arhiepiscop al Râmnicului, Înalt Prea Sfinţitul Varsanufie a oficiat slujba de sfinţire a statuii lui Antim Ivireanul, ocrotitorul spiritual al Râmnicului.

Miercuri 20 septembrie, 2017, ploaia măruntă nu au împiedicat mulţi dintre râmniceni să participe la eveniment. Au fost prezenţi primarul municipiului, preşedintele Consiliului Judeţean, Prefectul Judeţului, preoţii Râmnicului, mulţi elevi din şcoli generale şi licee, jurnalişti şi oameni de cultură din oraş.
Statuia ocorotitorului nostru se află de-acum, la loc de cinste, în parcul Prefecturii în cel mai vizibil loc din centrul municipiului. Iniţiativa ÎPS Varsanufie precum şi strădania sa, au dus la o nouă lucrare săvârşită.

Antim Ivireanul

Cărturar şi orator religios, s-a născut în Iviria (vechea denumire a Georgiei de astăzi). Luat rob de către turci, a fost dus la Constantinopol, unde avea să-şi dezvăluie înzestrarea pentru xilogravură, pictură şi broderie. Mai mult, Antim a fost şi un desenator talentat, dar și un caligraf cu slova măiastră. În egală măsură, a fost editor şi tipograf, a tradus, a compilat sau a scris cărţi el însuşi.
A venit la Bucureşti ca tipograf, în urma unei solicitări a domnitorului Constantin Brâncoveanu. Nu peste multă vreme, Antim a ajuns în fruntea tipografiei domneşti. Prima sa tiparitură s-a intitulat „Învăţăturile lui Vasile Macedoneanul către fiul său Leon”. Călugărindu-se, şi-a schimbat numele de mirean – Andrei, în Antim.
În jurul lui Antim s-a format o adevarată şcoală tipografică, la Snagov şi apoi, la Râmnic. În 1705, în calitate de episcop de Râmnic, Antim a înființat, aici, prima tipografie din Râmnic, imprimând un superb „Antologhion” în limba română şi „Învățătură pre scurt pentru taina pocăinţii”, volume deosebit de rare astăzi.
Antim a contribuit, în mod decisiv, la introducerea limbii române în biserică, precum şi la promovarea ei în scris. Dintre cele 38 de cărţi tipărite de el însusi, 24 au apărut în româneşte. Sunt scrieri de doctrină teologică ortodoxă, dar şi cărţi cu caracter didactic şi moral (“Pilde filosofeşti”, 1713) sau chiar scrieri laice cu caracter popular, precum „Alexandria” sau „Floarea darurilor”.

Scrierile care au încununat opera lui Antim sunt „Predicile” sau „Didahiile” (după denumirea lor grecească) rostite de el însuși în vremea când era mitropolit al Țării Românești, la Bucureşti ori la Târgovişte, duminicile şi la sărbătorile mai importante.