INTERVIU: Planurile căpitanului echipei de fotbal ACS Predu – Ana Maria Olaru
Ana Maria Olaru are 15 ani și este căpitanul echipei de fotbal feminine ACS Predu, formație care se descurcă foarte bine în fotbalul vâlcean, și nu numai. Elevă la Colegiul Național de Informatică Matei Basarab, Ana are ambiții mari, vrea să ajungă să îmbrace tricoul Naționalei feminine și să facă performanță și la nivel de senioare.
Rep.: – De ce te-ai apucat de fotbal? De obicei fetele preferă handbalul sau alte sporturi de echipă.
A.M.: – Cu toate că am început cu handbalul, niciodată nu am avut acea plăcere de a juca, tot timpul simțeam că lipsește ceva. Apoi am încercat fotbalul și am văzut că este total diferit, iar adrenalina pe care o ai în timpul meciului nu se compară cu nimic.
Rep.: – Ce spun colegii sau prietenii despre faptul că joci fotbal, dar mai ales părinții?
A.M.: – Prietenii mei, mai ales băieții, nu au o părere așa bună despre fotbalul feminin. Spun că este o pierdere de timp. Cât despre părinții mei, este total diferit. Ei m-au susținut din prima clipă. Îmi dau sfaturi după fiecare meci și îmi atrag atenția asupra fiecărei greșeli pe care o fac, ajutându-mă să o corectez.
Rep.: – Dacă nu era ACS PREDU, căutai un alt club de fotbal feminin?
A.M.: – Înainte de ACS Predu, nu mă gândeam că o să ajung undeva cu fotbalul. Antrenorii și colegele mele mi-au schimbat total viziunea în legătură cu fotbalul feminine, încurajându-mă după fiecare antrenament sau meci. Am fost și la alte echipe înainte, dar pot spune că nu era seriozitatea și implicarea de aici, ba chiar mă gândeam că nu o să ajung nicăieri făcându-mă să-mi pierd pasiunea pentru sport.
Rep.: – Cât de dificile sunt antrenamentele la fotbal feminin?
A.M:: – Chiar dacă suntem fete, antrenamentele sunt la fel de dificile ca ale băieților, poate chiar mai multe și mai obositoare. Cu toate acestea, noi încercăm să ținem pasul și consider că deja am demonstrat că putem să facem față.
Rep.: – După terminarea junioratului, ai vrea să mergi mai departe sau este doar o pasiune?
A.M.: – După terminarea junioratului, vreau să continui cu fotbalul, poate chiar ajungând la performanță.
Rep.: – Speri să joci pentru Naționala României?
A.M.: – Chiar dacă totul a început ca o pasiune, acum îmi doresc mult mai mult de la acest sport. Înainte doar visam să ajung la Națională, iar acum cred că acest lucru este posibil. Momentan încerc să-mi îmbunătățesc jocul pe cât posibil și să ascult de toate sfaturile antrenorului.
Rep.: – Cum este să porți banderola de căpitan? Este o temă în plus pentru tine?
A.M.: – De când am primit acest rol de căpitan, consider că totul s-a schimbat. În primul rand trebuie să fiu tot timpul acolo pentru colegele mele, încurajându-le. Chiar și după un meci greu în care scorul nu a fost în favoarea noastră mă simt cumva responsabilă. Un lucru în plus este nevoia de a juca bine tot timpul. Consider că un căpitan nu trebuie să le atragă atenția mereu la ce au greșit, trebuie să și recunoască greșelile și să asculte și sfaturile lui. Chiar dacă a apărut această responsabilitate, sunt foarte recunoscatoare pentru că m-au ales să le fiu căpitan.
Antrenorul o laudă
“Ana un nume care a ajuns să fie unul din cele mai importante dacă nu chiar cel mai important de la noi din echipă și nu doar pentru faptul că este căpitanul nostru, ci datorită calităților pe care le are atât în teren cât și în afara acestuia. Felul în care s-a implicat în echipă încă de când a venit la noi și modul în care comunică cu colegele dar și evoluțiile din teren m-au făcut să iau decizia de a o numi căpitan și cred că a fost una din cele mai bune decizii luate în viață. Pot spune că a devenit un om de bază la noi în echipă datorită dorinței de a progresa permanent și de a învăța ceva nou mereu, dar și faptul că este o persoană care are un potențial foarte mare deși încă nu-și dă seama. Tot ce a realizat a fost prin multă muncă și prin faptul că și-a dorit să învețe ce-i cere fișa postului pe care joacă. Toate calitățile pe care le are în momentul de față (aici enumerând capacitatea la efort din timpul meciului, dublajul pe care îl face în mod constant la colege, viziunea în joc acesta din urmă fiind unul destul de recent dezvoltat și la care încă mai lucrează și multe alte calității pe lângă acestea) și pe care încă le dezvoltă vin ca rezultat al muncii sale nu al talentului neapărat. Este căpitanul pe care toți antrenorii îl doresc în teren și în afara lui.”, spune Sebastian Panait antrenorul fetelor de la ACS PREDU.
Interviu realizat de Gabriel Cîrjaliu