ÎNĂLȚAREA DOMNULUI 2018 – Tradiții şi obiceiuri

Înălțarea Domnului 2018. Înălțarea lui Hristos la ceruri este sărbătorită la 40 de zile de la Învierea Domnului (Sfintele Paști). După Învierea Sa din morți, Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, S-a arătat timp de 40 de zile, de mai multe ori, femeilor mironosițe și ucenicilor Săi. Așa s-au încredințat aceștia că El este Fiul lui Dumnezeu cu adevărat și că a trebuit să pătimească pentru mântuirea oamenilor.

Biserica Ortodoxă Română sărbătorește la Înălțarea Domnului și ziua de pomenire a eroilor neamului românesc. Pomenirea eroilor la praznicul Înălțării Domnului a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1920. Această decizie a fost consfințită ca Zi a Eroilor și sărbătoare națională bisericească prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 1999 și 2001.
Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paști, sărbătoarea Înălțării Mântuitorului Iisus Hristos — Ziua Eroilor, ca sărbătoare națională.

Ortodocşii sărbătoresc, azi, 17 mai, Înălţarea Domnului, cunoscută şi ca Ispasul, ultima zi în care se pot înroşi ouă până la Paştele viitor, în care se taie mieii, iar în unele zone oamenii se “bat” cu leuştean, ca să fie feriţi de rele şi de boli.
În tradiţia populară, în ziua praznicului este de bun augur ca ferestrele casei să fie împodobite de gospodine cu frunze de leuştean, o plantă care și-a căpătat renumele de protector împotriva pagubei şi a bolilor pe parcursul anului.
Ispas ar fi personajul mitic care se pare ar fi asistat la Înălţarea Domnului şi la ridicarea sufletelor morţilor la Domnul, scrie traditii.ro.
Se poartă foi de nuc la brâu, pentru că si Hristos si-a pus cand s-a înălţat.
Se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer.
La Ispas se bat cu leuştean vitele, ca să se îngraşe.
Se taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar: “Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi viţei câte furnici sunt în acest furnicar!”.
Pentru sporul casei, în numeroase zone din ţară gospodinele prepară păsat fiert în lapte dulce. Păsatul este mălaiul măcinat mai mare care se fierbe în apă, cu puţină sare şi cu vanilie. După ce dă în fiert, se adaugă lapte şi preparatul este lăsat să mai clocotească circa trei minute. Când se mai răceşte, păsatul fiert în lapte, specific praznicului, se toarnă în căniţe, care se împart copiilor şi săracilor.
La Înălţare, este ultima zi din an când se vopsesc ouă roşii, ca şi la Paşte, şi se sfinţesc la biserică. La sfârşitul slujbei, se împart săracilor pachete cu preparate specifice praznicului: ouă, pască, plăcinte, pâine, ceapă verde şi rachiu.
Nu trebuie să ne certăm cu nimeni în ziua praznicului şi nu trebuie să încurajăm resentimentele. Dacă respectăm această datină, moştenită din moşi-strămoşi, duşmanii nu vor avea putere asupra noastră şi vom fi mai sănătoşi tot anul.
Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească o gospodărie, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă şi nu se împrumută bani.
În ziua de Ispas să nu se dea foc şi sare din casa; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inima rea în casă ca focul; şi sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smântână.
Oamenii se salută în această zi cu formulele “Hristos s-a Înălţat!” şi “Adevărat s-a Înălţat!”.