FOTO: Oază de relaxare aproape de Vârful lui Roman

Acum aproape cinci ani, o familie de horezeni a intuit că la Vârful lui Roman se va naște o nouă stațiune montană şi a construit, pe forţe proprii şi cu banii strânşi muncind cu greu în străinătate, o bază de angrement modernă. Vâlcenii au preluat un teren viran, plin de stânci, aflat chiar la intrarea spre viitoarea stațiune și l-au transformat într-o oază de liniște și relaxare.

Acum pe terenul viran sunt două lacuri pline cu păstră, căbănuţe pentru locuit, băncuţe, leagăne şi multă verdeaţă. Baza de agrement este vizitată deja de mulţi români, dar şi de străini și toți sunt mulțumiți de frumusețile zonei, dar și de preparatele culinare pe bază de păstrăv. Proprietarii afacerii au lucrat în străinătate și au investit banii câștigați în baza de agrement. Se mândresc cu faptul că nu au împrumutat nici măcar un leu de la bănci deși recunosc că le-a fost greu atunci când au început investiția. Baza de agrement se află la o distanță de opt kilometri de Orașul Horezu și în drum spre cea mai nouă stațiune din Vâlcea, Vârful lui Roman.

Cum a început totul

Acum ani buni, Obştea de Moşneni Horezu, dar şi autorităţile locale aveau un plan îndrăzneţ. În Munţii Căpăţânii din Masivul Parâng, la o altitudine de 1800 de metri, trebuia să apară o nouă staţiune montană, a 90-a localitate a judeţului Vâlcea. Zona este una pitorescă şi ar putea fi una dintre cele mai frumoase din România, urmând să rivalizeze cu deja celebrele staţiuni din Elveţia sau Italia. Și așa s-a întâmplat. O familie de horezeni a fost cu un pas înainte şi a construit, pe forţe proprii şi cu banii strânşi muncind cu greu în străinătate, o bază de agrement modernă, aproape finalizată.

Constantin Rachieru şi familia sa a preluat un teren viran, plin de stânci, aflat chiar la intrarea spre actuala Staţiune Vârful lui Roman. Toţi au văzut în el un teren nefolositor, nici măcar pentru agricultură. Tânărul s-a gândit să-l transforme într-un loc în care să îţi poţi petrece liniştit vacanţa. Şi în mare planul său este finalizat.
“Aveam bani strânşi din străinătate, toţi am lucrat în Belgia în agricultură, la diverse sere mari şi m-am gândit că pot face ceva pe această bucăţică de teren. I-am făcut propunerea unchiului meu, care deţinea terenul şi acesta a acceptat. Preţul pe care l-am plătit pe teren a fost simbolic, unchiul a vrut chiar să ne dea gratis. Am făcut actele şi ne-am apucat de muncă. Eu, fraţii mei şi tatăl. Nu aveam bani suficienţi pentru a angaja o firmă specializată, dar fiecare ştim să facem câte ceva, de muncă nu ne este frică, suntem obişnuiţi cu ea. Nu este totul finalizat, încă mai vrem, să facem multe, dar suntem mulţumiţi. Nu a fost uşor, dar suntem mulţumiţi”, spune Constantin.
Familia Rachieru se mândreşte că nu a împrumutat nici măcar un leu de la bănci sau din alte surse pentru a transforma terenul viran într-o bază de agrement: “Ne-am dat seama că nu vom reuşi dacă vom împrumuta bani. Ar fi trebuit să dăm rate, să dăm dobânzi mari şi, cel puţin deocamdată noi facem un profit mic doar din vânzarea de păstrăv, cabanele de locuit nu sunt gata, nu sunt date în folosinţă. De asemenea, cei care vor să se relaxeze timp de o zi pot veni la pescuit, pot face şi un grătar, nimeni nu îi opreşte. Asta pentru că vrem ca totul să fie bine pus la punct, nu ne încurcăm cu jumătăţi de măsură”, completează Costică Rachieru, cel care spune că nu şi-a făcut un calcul al investiţiei. “Am lucrat eu, tatăl meu şi un frate la această bază de agrement. Mai avem o soră plecată şi acum în străinătate, şi ea ne-a ajutat mult cu banii. Lucrările au durat destul de mult, trei ani, asta pentru că nu am avut toţii banii odată. Când am avut cu ce, am construit, apoi am mai plecat şi noi la muncă, să facem alţi bani. Nici nu ştiu dacă vom face calculele vreodată, poate e mai bine aşa”, conchide Constantin Rachieru.

Gabi Cârjaliu