Dragobetele – ziua în care iubirea vorbește românește

Pe 24 februarie, când iarna încă își mai scutură ultimii fulgi peste sate și orașe, românii sărbătoresc Dragobetele – poate cea mai frumoasă declarație de dragoste pe care tradiția noastră a știut să o păstreze. Nu este doar o alternativă la Valentine’s Day, ci o sărbătoare cu rădăcini adânci în mitologia și spiritualitatea populară.

Cine este Dragobete?

În credința populară, Dragobete este fiul Babei Dochia, un tânăr frumos și năvalnic, protector al iubirii și al bunei dispoziții. E considerat un fel de „Cupido” autohton, dar mult mai legat de natură și de ritmurile satului tradițional românesc.
În vechime, ziua de Dragobete marca momentul în care păsările începeau să-și facă pereche. De aici și credința că cei care se întâlnesc și își declară iubirea în această zi vor rămâne împreună tot anul.

Tradiții din satul românesc

În mediul rural, Dragobetele era o zi plină de ritualuri și speranțe:
Fetele și băieții îmbrăcau haine de sărbătoare și ieșeau la câmp sau în pădure după primele flori.
La prânz avea loc „zburătoritul”: fetele fugeau spre sat, iar băieții le urmăreau. Dacă un băiat prindea fata pe care o plăcea și aceasta îl accepta, urma o sărutare simbolică – semn al unei posibile logodne.
Fetele strângeau zăpada rămasă – „zăpada zânelor” – pe care o topeau și o foloseau pentru spălatul feței, crezând că le va aduce frumusețe și noroc în dragoste.
Se spunea că cine nu sărbătorește Dragobetele riscă să rămână fără iubire tot anul. În schimb, cei care țin ziua cu veselie și cu inimă deschisă vor avea parte de armonie.

Dragobetele azi – între tradiție și modernitate

În ultimii ani, Dragobetele a revenit în atenția publicului, mai ales ca o reafirmare a identității culturale. Școli, muzee și centre culturale organizează ateliere tematice, expoziții și seri de poezie românească dedicate iubirii.
Tinerii îl redescoperă ca pe o sărbătoare autentică, mai puțin comercială, în care accentul cade pe gesturi simple: o plimbare, o floare oferită spontan, o declarație spusă fără artificii.
În unele orașe au apărut chiar târguri tematice și spectacole folclorice care readuc în prim-plan obiceiurile vechi, adaptate la prezent.

De ce contează Dragobetele?

Pentru că ne amintește că iubirea, în cultura românească, nu a fost niciodată doar un sentiment intim, ci o stare care ține de comunitate, natură și ritmul anotimpurilor.
Dragobetele nu înseamnă doar cupluri și declarații romantice. Înseamnă bucuria de a fi împreună, de a celebra viața care renaște și de a păstra vie o tradiție care ne definește.
Într-o lume grăbită și adesea uniformizată, Dragobetele rămâne o invitație simplă: să iubim românește, cu suflet, cu zâmbet și cu rădăcini.