De ce ar trebui să citească o carte despre Liceul din Horezu dascălii şi elevii de la Colegiul Mircea cel Bătrân din Râmnicu Vâlcea

Ca la fiecare început de an la colegiile cu pretenţii din Vâlcea încep fel de fel de aşa zise scandaluri. În prezent la cunoscutul “Mircea” este tevatură că o clasă la care predă cunoscutul Cătălin Pană matematica, clasă de a IX-a, au fost repartizaţi 29 de elevi în loc de cei 26 prevăzuţi de lege. De legea actuală.

Colegiul este unul de top ,cu dascăli ce au obţinut rezultate, cu investiţii masive în dotări făcute pe proiecte europene, regionale, naţionale.
Aici chiar se poate învăţa carte dacă se vrea şi cu 40 de elevi în clasă dacă aceştia au empatie şi respect faţă de colegi şi profesori.

Bine, vinovaţi sunt şi unii părinţi ce cred că dacă copilul lor nu este în prima casă din fiecare promoţie nu are şanse la avansare în viaţă.
Dascălii de aici, care majoritatea au prins program de lucru doar de 5 zile , cu sîmbăta liberă, elevii lor, dar şi părinţii acestora, ar trebui să lectureze o carte simbol, scoasă pe piaţă acum 25 de ani, când, în 2001, Grupul Şcolar “Constantin Brâncoveanu” din Horezu împlinea 150 de ani de existenţă.

În această carte, ce poate fi găsită la Biblioteca Judeţeană, sunt trecuţi dascălii ce au predat la liceul din Horezu şi elevii, pe clase , ce au absolvit acest liceu, de-a lungul anilor.
Am ales la întâmplare liste din promoţia 1977 deoarece ştiam câţiva vâlceni care au absolvit în acel an.

Clasele aveau între 38-44 de elevi. Dotarea normal că era sub nivelul a ce au cei de la “Mircea” acum se făcea şi multă practică şi agricultură toamna, dar se învăţa 6 zile deci o zi în plus pe săptămână. Profesorii dădeau meditaţii, dar numai la şcoală şi gratuit şi aveau un program foarte încărcat cu mult peste 18 ore pe zi. Şi ghiciţi ce?!

Am discutat cu elevi din acele clase ce mi-au zis că au absolvit toţi facultăţi şi sunt medici, ingineri, silvicultori, economişti. Unul dintre ei a fost cunoscutul Dumitru Crăciunescu, fondatorul brandului “Diana” trecut la cele veşnice în august 2014. Acest om, alături de colegi de-ai săi, a făcut naveta deseori, 7 kilometri, pe jos, de acasă din comuna Vaideeni la liceul din Horezu. Şi a ajuns profesor de matematică şi ulterior a creat un brand şi mii de locuri de muncă.

Profesorii săi nu au făcut însă grevă niciodată, aveau programul care-l aveau şi o simbrie mult mai mică ca ce de azi, nu au dat meditaţii contra cost că nu aveau voie de la partid, elevii nu s-au plîns că sunt 40 în clasă, nu aveau cui să se plângă.
Iar facultăţile de atunci aveau condiţii dure de tot de admitere, erau locuri limitate, era concurenţă la Medicină 28 pe loc, la “Drept 21” pe loc.

Nu aş vrea să interpretaţi acest text ca unul nostalgic după un regim comunist. Cei din generaţiile “decreţeilor” poartă însă un respect imens dascălilor din asemenea licee ce au făcut tot ce au putut spre a educa şi ridica fiecare generaţie.
Iar părinţii fiecărei generaţii de atunci nu încurajau chiulul, fumatul, alcoolul şi mofturile elevilor. Şi mai aplicau şi câte o corecţie fizică uneori odraslelor ce nu învăţau cum trebuie nu se puteau duce la redacţii de ziare să spună: “Vă rog să scrieţi că fiul meu este dezavantajat pentru că mai are în clasă 28 de colegi!”.

Traian Guminski