Cum trebuie împărţită presa de către candidaţii la parlamentare
La alegerile locale din vara acestui an partidele au făcut, toate, greşeli mari la împărţirea fondurilor destinate campaniilor de presă pentru candidaţii lor.
La liberali cel puţin a fost un haos total, oameni care se ocupau de banii candidaţilor dirijând sume imense spre ziare care nu au făcut nicio imagine candidaţilor. Mai mult, ceea ce au scris aceste publicaţii nici nu a ajuns la publicul ţintă, ziarele tipărite zăcând undeva pe tarabele de la chioşcuri.
Alegerile parlamentare nu mai pot fi câştigate însă de către candidaţii la primării. Spre exemplu candidaţii la Senat ai unui partid sunt în Vâlcea 3 (2 pentru cele două locuri şi un supleant). Aceşti trei oameni nu au când să colinde judeţul (90) de localităţi şi să îşi facă campanie din uşă în uşă. Se va vota politic şi important este ca mesajele candidaţilor, numele lor, proiectele să ajungă în cât mai multe case din Râmnic. Deci, contează în primul rând numărul de ziare ce pot fi împărţite de fiecare partid pentru candidaţi săi, fiecare organizaţie având însă o sumă fixă pentru acest tip de campanie. Mai contează bineînţeles şi vizibilitatea pe online a publicaţiilor, dar mai ales câţi cititori din Vâlcea au acestea în mod constant şi acest lucru se poate verifica cu uşurinţă.
A da bani unor publicaţii care au defăimat constant un partid şi lideri acestuia ar fi o prostie din partea oricăror candidaţi.
Iar un alt criteriu de care ar trebui să ţină cont, mai ales cei din fruntea listelor de candidaţi de la PSD, PNL, ALDE şi PMP, ar fi acela că nu are rost să închei un contract de publicitate cu o publicaţie ai căror patroni şi redactori importanţi nu îţi dau votul. Dacă nu eşti convins că aceştia te vor vota este greu de crezut că vor pune suflet şi profesionalism în a-ţi promova imaginea.
Deci presa trebuie cumva împărţită. Nu se poate să iei bani de la toate partidele decât dacă liderii acestora sunt naivi se tem de un şantaj sau pur şi simplu nu îi interesează ce fac cu banii lor.
Culmea este că la noi în judeţ au făcut bani în locale exact firmele care au vândut la preţ exagerat de mare publicitatea, sau materialele electorale şi care au dat foarte puţine materiale candidaţilor respectivi. Iar cei care şi-au ajutat cât au putut de mult clienţii s-au ales cu firmimiturile.
De data aceasta, acest lucru va costa în imagine foarte mult. Toţi candidaţii trebuie să ştie că nici nu mai contează la aceste alegeri parlamentare numele unui ziar, cât de vechi este pe piaţă acesta, ce tiraj are de obicei şi ce ritmicitate de apariţie.
Contează cât talent au cei care vor să facă campanie de imagine şi să scrie despre candidaţi, cât suflet pun aceştia, cât de ataşaţi sunt de un candidat sau de altul, ce vederi politice au şi mai contează ce tiraj pot să ofere candidaţilor ca acesta să fie împărţit în teren populaţiei mai ales celei din mediul rural.
Spre exemplificare o firmă care îţi poate da 10 mii de exemplare tipărite calitativ şi cu mesaj contra 80 de milioane este mai bună decât una care îţi dă doar 2000 de exemplare pentru 40 de milioane.
În zilele de campanie activiştii fiecărui partid trebuie să împartă cât mai multe materiale: pliante, flyere şi ziare populaţiei. Pentru că la afişe toţi vor fi egali neputând face afişaj decât în zonele special amenajate.
Vor conta, dar foarte puţin şi apariţiile la televiziuni. Spunem puţin pentru că lumea are o gamă divers de programe tv la care să se uite şi de obicei evită emisiunile electorale considerând că sunt gargară curată. În schimb un ziar tipărit primit pe uliţă este citit apoi de întreaga familie în mediul rural.
Corect ar fi ca presa să procedeze ca în SUA: să se împartă singură şi să aleagă partidul căruia îi face campanie. Dar la noi nu se va întâmpla asta, fiecare patron de presă încercând, prin orice mijloace, să obţină bani de la cât mai multe partide şi câţi mai mulţi candidaţi. Deci candidaţii vor fi nevoiţi să facă singuri o selecţie.
Traian GUMINSKI