Culele din Oltenia, în pericol să dispară

“Jumătate dintre ele au ajuns simple ruine şi nu va mai dura mult până când timpul le va şterge definitiv. Culele care nu sunt complet distruse, mai au o șansă să fie salvate. Conform specialiştilor nu vorbim de costuri foarte mari, ci, estimativ, vorbim de sute de mii de mii de euro pentru un obiectiv, dar, pentru România, şi aceşti bani au ridicat probleme. În 1991, statul român a solicitat UNESCO să includă 6 cule olteneșți în patrimoniul mondial. Ele se află și în prezent pe lista de așteptare. În dosarul trimis UNESCO, statul român spune că aceste clădiri sunt mărturia unor civilizații și tradiții unice în lume și că reprezintă o bucată importantă din istoria umanității.
Trebuie tras un semnal de alarmă tuturor instituţiilor României cu putere şi sarcini s-o facă (Preşedinţie, Parlament, Guvern, Ministerul Culturii), să demareze competent şi cât mai urgent o salvare a acestor monumente lăsate într-o distrugere totală de către noii proprietari postrevoluţionari, total indiferenţi la istoria României şi să efectueze demersuri pentru repunerea lor în valoare, o repunere bazată pe competenţe profesionale şi nu cu intervenţii distructive, care mai apoi să plaseze aceste monumente într-un circuit turistic educaţional.
Lipsa de interes a autorităţilor pentru salvarea acestor construcţii se regăseşte la nivelul întregii Oltenii, motiv pentru Uniunea Arhitecţilor din România – filiala euroregională Sud-Vest Oltenia a tras un semnal de alarmă cu privire la necesitatea împiedicării distrugerii culelor, construcţii emblematice pentru istoria şi tradiţia arhitecturală a regiunii Oltenia. În acest sens, instituţia a iniţiat chiar o petiţie on-line “S.O.S. Culele din România”. Vina aparține și proprietarilor privați ce deţin acest tip de monumente istorice, care, deşi beneficiază de scutiri de taxe şi impozite, nu sunt interesaţi de reabilitarea şi restaurarea monumentelor aflate într-o stare avansată de degradare. Ar fi necesar ca aceștia să ceară sprijin direcțiilor pentru cultură de care aparțin, pentru ca împreună să găsească o posibilitate pentru repararea monumentelor.
Mulți dintre proprietarii clădirilor istorice aflate într-o stare avansată de degradare preferă să aştepte distrugerea lor, decât să investească bani în refacere. În cazul acestor proprietari, legislația în vigoare nu reușește să acopere cu succes situația și, astfel, un proprietar care lasă monumentul istoric în paragină, care îl abandonează, este pasibil, în cel mai rău caz, de o amendă într-un cuantum suportabil. Dacă privim doar prin prisma spiritului strict al legii, acești proprietari nu sunt constrânși să aducă monumentele istorice la standarde normale. În aceste cazuri, prevederile ar trebui să conţină proceduri şi atribuţii specifice acordate instituţiilor abilitate, inclusiv de anulare a dreptului de proprietate în cazul unor monumente de importanţă naţională sau internaţională. În acelaşi timp, legea ar trebui să conţină măsuri clare, punitive, pentru distrugere intenţionată, abandonare sau tentative de demolare”, precizează autorii sospatrimoniu.ro.

Până în prezent, doar culele din judeţul Dolj au fost incluse în proiecte de reabilitare, derulate de autorităţile locale şi judeţene. În alte zone, imobilele aparţin unor persoane private sau unor firme, care n-au niciun interes să le restaureze, având în vedere şi costurile unei astfel de intervenţii. În rare cazuri, clădirile au fost conservate, însă în cele mai multe situaţii culele au fost lăsate de izbelişte, multe dintre ele fiind în pericol de dispariţie.
Cula Cioabă-Chintescu din județul Gorj a beneficiat, în cursul anului 2020, de lucrări de punere în siguranță prin intermediul proiectului „Ambulanța pentru Monumente” demarat în Transilvania în 2016 și care mai apoi s-a extins și în alte zone din țară, printre care și Oltenia, fiind un proiect inițiat de către Asociația Monumentum.