Comuna Costești, aproape de statutul de stațiune

Chiar dacă nu este declarată oficial stațiune, comuna vâlceană Costești este, fără doar și poate, un punct de atracție foarte important pentru turiștii din Vâlcea, România și chiar din străinătate. În continuare vă vom prezenta doar câteva dintre locurile mirifice care pot fi vizitate în orice zi a anului.

Mănăstirea Bistrița, leagăn de creștinism

Mănăstirea Bistrița este vizitat an de ani de mii de credincioși din toată țara și din străinătate. Ctitorie a boierilor craiovești, mănăstirea datează din jurul anului 1490. Prima atestare documentara a ei se pastrează în „Hrisovul de danie” datat 16 martie 1494 aparținând lui Vlad Vodă Călugărul. Pictura a fost atribuită meșterilor zugravi Dumitru, Chirtop și Dobromir de numele cărora se leagă și fresca Mănăstirii Dealu de lângă Târgoviște și executarea lucrărilor în piatră de la ansamblul Curtea de Argeș. Un puternic cutremur din 1838 a afectat întreaga construcție ce va fi restaurată timp de 10 ani, începând cu 1846 în timpul domnitorului Gheorghe Bibescu și terminând la 15 august 1855 în timpul domnitorului Știrbei Vodă, când a fost sfințită biserica mare închinată Adormirii Maicii Domnului. Pictura noii biserici, construită în stil neogotic, a fost executată de Gheorghe Tătărescu în 1850, o pictură realistă monumentală cu registre largi.

Muzeul trovanților

Rezervatia Naturală Muzeul Trovanților din comuna Costești a fost înființată prin HG nr. 1581/2005 și este administrată de Asociația Kogayon, organizație nonguvernamentală de protecție a mediului care are sediul în localitate. Rezervația este situată în sudul comunei, lângă Drumul Național 67 Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu. Are o suprafață de 1,1 hectare și a fost constituită ca rezervație geologică. Sunt multe legende legate de aceste pietre, care se comportă ca şi cum ar fi o formă necunoscută de viaţă. Unele vorbesc despre nişte pietre ciudate care, pe înserat, ascunse de ochii curioşi ai oamenilor, vorbesc, şoptesc, se mişcă… Sunt zvonuri că ar fi ouă ale unor creaturi dispărute, precum dinozaurii, sau că înşişi oamenii le-au sculptat. Se spune că ar fi încărcaţi cu energie pozitivă sau că ar creşte de fiecare dată după ploaie. Toate aceste lucruri misterioase i-au convins pe foarte mulţi, de vârste diferite, să vină în Valcea, să viziteze Muzeul în aer liber de la Costeşti, să priveasca dealul de unde se rostogolesc trovanţii şi să simtă energia pozitivă pe care se zice că pietrele o emit.

Izvoarele iodate și sulfuroase, celebre în toată țara

De zeci de ani cele trei izvoare iodate şi sulfuroase din comuna vâlceană Costeşti reuşesc să atragă numeroase persoane pentru vindecarea diferitelor afecţiuni. Localnicii spun că săptămânal vin oameni din toate colţurile judeţului, dar şi din ţară, pentru a se aproviziona cu apă de la cele trei izvoare termale de la Costeşti. Pe vremuri la Costeşti exista o baie comunală unde se tratau oameni din toată ţara. Oamenii continuă să bea apă de la izvoarele încă neexploatate. Fostele Băi din comună au fost închise după 1992. Apele minerale sulfuroase și iodate sunt la discreția sătenilor și a locuitorilor din comunele limitrofe care încă își mai amintesc de proprietățile vindecătoare ale acestor izvoare. Cu ani în urmă, stabilimentul, sau băile cum îi spun localnicii, realizat de medicul Sacerdoțeanu era asaltat pe timp de vară de turiști din toată țara, suferinzi de afecțiuni gasto-intestinale sau reumatice.

Parc de agrement și bază sportivă modernă

40 de mii euro. Doar atât a costat un parc modern de agrement. Fondurile au fost atrase prin un proiect depus pe GAL “Microregiunea Horezu” și au contribuit la dotarea parcului de agrement cu aparate de practicat fitness, tobogane și leagăne pentru copii, spații de odihnă, mobilier stradal. Anul viitor în comună va fi definitivată și construcţia unui unei baze sportive noi. Stadionul se adaugă altor lucrări edilitare importante dezvoltate de actuala administraţie care a depus proiecte eligibile şi a primit finanţări pentru asfaltarea mai multor străzi locale, a 8 kilometri de drum şi a modernizării şcoli generale “Ferigile”.

Gabi Cârjaliu