Circul semnăturilor pentru candidaturi

De mulți ani România cheltuiește bani pe tone de hârtii care trebuie, chipurile, să dovedească democrația. La toate alegerile se cere un număr de semnături pentru cetățeni. La cele prezidențiale de exemplu numărul este imens, 200 de mii față de Austria să spunem unde sunt necesare doar 6 mii. Toate acestea trebuie în două exemplare minim. La alegerile locale candidați folosesc pretextul pentru a-și face de fapt campanie electorală și pentru a știi lumea că vor candida. Birourile electorale a căror membrii sunt plătiți regește în acea perioadă stau și analizează, mai mult de formă, aceste semnături.

De fapt le numără în mare pentru că nu au calitatea să spună că o semnătură este sau nu falsă.
Iar la partide se falsifică, la sedii când este nevoie, se copiază intens, contra timp, de pe liste vechi.
Sunt trecute adesea și persoane care între timp au decedat . Un mare circ mediatic și așa cum spuneam tone de hârtie, importată că noi nu mai producem, consumate fără pic de respect pentru mediu.
Un analist specializat în alegeri spunea ieri că este nevoie de 35 de mii de ore de muncă și minim 1,5 milioane lei pentru a strânge, pe bune, semnăturile pentru candidatura la prreședenție, iar omul spunea că nu pot, cei doi candidați suveraniști să strângă pe bune aceste semnături în două zile.

Păi cine le-a strâns pe bune când toată lumea știe cum se procedează? De ce ar trebui, de exemplu, un candidat cum este George Simon să-și mai depună un dosar nou.
Omul acesta ca și alți candidați a făcut aceste demersuri în noiembrie. Ați anulat alegerile, dar dosarul lui ar trebui să fie valabil. Niciunul din cei ce au candidat atunci și a căror dosare au fost în regulă nu ar fi trebuit să fie pus acum să strângă alte semnături și să cheltuiască alți bani.
Este o mizerie dar mai mult decât orice este o risipă de bani, de multe ori publici și de resurse.

Traian GUMINSKI