Cine sunt lătrăii din presa vâlceană

Câţiva apropiaţi mă întreabă în ultimele zile ce se întâmplă în presa locală. Oamenii vor să ştie ce anume îi determină pe ziarişti să se atace sălbatic între ei şi în ultimele cazuri să se acuze reciproc de diferite infracţiuni pe care încearcă să le certifice cu date, fotografii, fotocopii documente.

“Măi, dar şi despre politicieni, despre candidaţi văd că scriu mulţi dintre voi fel şi fel, îi fac praf şi pe pesedişti, şi pe penelişti şi pe pemepişti, pe cei de la ALDE, pe independenţi pe toţi. Şi scriu unele lucruri pe care le puteau scrie de multă vreme! De ce fac asta că doar nu este încă campanie electorală?”, mă întreabă o prietenă care citeşte mult presa locală.
Îi promit că o să răspund şi ei, şi altora într-un editorial. Pe care îl scriu acum, într-o seară friguroasă de toamnă aducându-mi aminte de alte toamne de campanii electorale în care foştii mei patroni din presă făceau teancuri de bani.
Despre asta este vorba, despre bani şi despre puterea pe care în timp au câştigat-o oameni care puteau fi în societăţi normale: valeţi, taximetrişti, bişniţari, turnători, ospătari, cameriste, femei în casă, grefieri, prostituate, hingheri, operatori calculatoare, şoferi pe TIR, frizeriţe, orice altceva, dar numai jurnalişti nu.
În Vâlcea au fost bani mulţi, s-au făcut bani mulţi, s-a furat la greu, s-a putut fura dintr-o economie prosperă, din regii, din turism, din asigurări, din bănci, din finanţe, din paraîndărături, din construcţii, din OPLTCHIM, CPL, Vâlceana, CET, USG, UZUC etc. Politicieni au ajuns şi ei oameni care nu aveau ce face în politică, care aveau schelete în dulapuri, amante, faceri necurate, trecut pătat, studii dubioae, dosare de informatori, care au prosperat prin oportunism, carierism, trădare, mită, minciună.
Acum se apropie finalul. Nu mai sunt bani. Nu mai e nimic de furat. DNA e puternic, politicienii au vulnerabilităţi, partidele schimbă garnituri. Cei de la PSD propun oameni pe primele locuri care nu pot fi agăţaţi de presă, liberalii sunt candidaţi hârşiţi în campanii. Cei care pot fi agăţaţi nu mai au bani. Legea limitează cheltuielile, paraîndărăturile sunt riscante. Presa locală este prea numeroasă ca să fie susţinută de economia judeţului. Cineva trebuie să iasă din schemă. Unele patroane de ziare ar putea să încerce să îşi fac second handuri sau saloane de cosmetică. Unii patroni să iasă la pensie şi să închidă taraba elegant. Nu o vor face! S-au obişnuit cu viaţa de lux, cu banul venit uşor, cu şantajul şi minciuna, cu puterea iluzorie de a influenţa cariere şi destine.. Unii jurnalişti ar trebui să se reprofileze. Nu pot. Nu le mai place muncă. Nu ştiu de fapt ce înseamnă muncă. Le place cafeaua de dimineaţă băută la prîânz şi şpriţul dus în miez de noapte. Când ţi-ai făcut o avere, maşini de lux, concedii în străinătate an de an, neveste şi amante cu pretenţii mari, când ai trăit bine atâţia ani mimând munca îţi este greu să accepţi că pe piaţă rămân, de obicei, în situaţii similare, cei obişnuiţi să muncească şi să trăiască modest.
Vin alegerile, dar ele sunt sărace. Cumplit de sărace. Doar puţini candidaţi au şanse. Şi ei au şi mai puţini bani de campanie. Din aceşti bani doar 40 la sută au voie să fie cheltuiţi pentru presă, iar din aceştia 30 maxim pe presa online.
Este evident că marele tort ce se împărţea presei la parlamentare este acum un simplu şi mic cozonac uns cu puţină cacao. Şi din cozonac unii nu vor apuca nicio felie.
Acum în pre campanie este momentul să înjuri, să ataci, să jigneşti să pui presiune. Poate poate îţi va reveni şi ţie sau ziarului la care slujeşti ceva. Ceva ce nu va sătura nici ziarul şi nici lăcomia proverbială a vechilor patroni din presă.
Unii din ei deja au sunat pe la partide, pe la candidaţi, au întrebat de contracte, apoi au comandat atacuri. Mizeria va creşte în zilele următoare. Depinde de cine va rămâne pe liste. Dar cred că oricum despre toţi candidaţi se vor scrie tone de invective.
În locul lor aş face ceea ce deja fac mulţi dintre ei. Nu m-aş mai teme de lătrăi. Oricum rezultatul este acela. Cine să mai creadă pe cineva care minte constant şi care trăieşte doar pentru propriul interes. Nu le mai daţi bani deloc. Oricum dacă le veţi da prea puţin, vă vor înjura sau îşi vor bate joc de ei şi nu vă vor ajuta cu nimic. Iar mult nu aveţi cum să le daţi la aceşti lătrăi. Pentru că sunt foarte lacomi, au datorii mari şi pretenţii exagerate.

Traian GUMINSKI