Cine sunt cei doi sfinţi, Daniil şi Misail, de la Mănăstirea Turnu! Povestea lor şi a grotelor unde credincioşii au parte de minuni

Muntele Cozia din judeţul Vâlcea a creat şi născut legende. A atras numeroşi sihaştri care aici şi-au găsit o casă, departe de lumea dezlănţuită. Postul şi rugăciunea le-a îndrumat paşii pustnicilor care la început şi-au construit bordeie, iar apoi şi-au creat chilii în stânca muntelui. Aceasta este şi povestea celor doi sfinţi cuvioşi pustnici Daniil şi Misail care au convieţuit la Mănăstirea Turnu. Aici, în colţul de rai de la poalele muntelui Cozia, cele două chilii stau mărturii pentru credinţa celor doi sihaştrii.

Cuviosul Daniil a fost un cunoscător al Sfintelor Scripturi şi al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi. Şi-a ales viaţa călugărească la Mănăstirea Cozia, apoi a fost învrednicit cu harul preoţiei. Printre cei care se mărturiseau lui se afla şi Misail, care i-a devenit ucenic duhovnicesc. După o vreme, dorind împlinire şi arzând de dragostea cea dumnezeiască, împreună au hotărât să părăsească viaţa de obşte şi să meargă, cu binecuvântarea starețului, în pustnicie. Așa că s-au retras dincolo de „Turnul lui Traian”, vechiul bastion de veghe roman de pe Valea Oltului, în ţinuturile Muntelui Cozia, unde şi-au săpat chilii în stânca muntelui, lângă niște izvoare de apă. Cu timpul, în jurul cuvioşilor s-a adunat o mică obşte de fraţi care se rugau neîncetat, ţineau post şi citeau. De aceea, Daniil şi Misail au ridicat un locaș de lemn pentru trebuinţele lor, în cinstea Intrării în biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cuviosul Daniil era duhovnic al tuturor pustnicilor din împrejurimi, la el spovedindu-se, după tradiţie, şi Sfinţii Sihaştri Neofit şi Meletie de la Stâni¬șoara. Spre sfârşitul vieţii, Cuviosul Daniil a dat părinţilor care se nevoiau acolo rânduieli de viaţă pustnicească, apoi, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul, le-a pus povăţuitor în locul lui pe Cuviosul Misail. Amândoi, Daniil şi Misail, după trecerea la cele veşnice, în prima jumătate a veacului al XVII-lea, au fost îngropaţi lângă altarul bisericuţei lor. Când în 1676 Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti a construit la schit o nouă biserică, de piatră, a aşezat sfintele moaşte ale Cuvioşilor Daniil şi Misail la temelia altarului bisericii celei noi.

Chiliile din curtea Mănăstirii Turnu în care şi-au ales să trăiască cei doi pustnici atrag credincioşii care le vizitează şi aprind o lumânare în locul unde cei doi au trăit în rugăciune. Şi aici, în timp ce urci treptele de piatră, ai parte de o lecţie de credinţă. Poţi aluneca uşor sau te poţi lovi cu capul de pragul de sus dacă nu eşti atent. Aici, vieţuitorii de la Mănăstirea Turnu se roagă şi se mărturisesc în faţa lui Dumnezeu.
„Se spune că Sfinții Cuvioși Daniil și Misail au trăit aici în cele două chilii 20 de ani. Primul în cea din dreapta, iar al doilea în cea din stânga. Când a zidit biserica schitului, Mitropolitul Varlaam le-a așezat osemintele la temelia ei, în dreptul sfântului altar. O piatră încastrată în zid, scrisă în chirilică, face referire la «Daniil duhovnicul». Iar noi simțim ajutorul acestor sfinți tot timpul. Ei sunt ocrotitorii mănăstirii noastre”, ne spune părintele Nectarie, care ne-a întâmpinat la sosire.

„O predanie locală spune că în jurul anului 1793, când Episcopul Iosif I se instala ca ierarh în cetatea Basarabilor de la ¬Curtea de Argeș, monahia Marta, mama lui, călugărită și ea la bătrânețe, retrasă într-una din aceste grote, ar fi plecat la Domnul. Despre acest lucru a scris și vrednicul de pomenire arhiepiscop Gherasim, în Monografia «Eparhia Râmnicului», în paginile dedicate mănăstirii noastre. Și tot la fel, predania îl pome¬nește și pe monahul Arsenie, tatăl episcopului Iosif I, despre care spune că s-ar fi nevoit și el tot pe aici”, ne mărturisește părintele Nectarie.
“Harul care i-a călăuzit pe cei doi cuvioși continuă să se reverse aici fără încetare, ca o prelungire a sfințeniei lor. Până prin anii ’40 ai secolului trecut, grotele au continuat să fie locuite. Abia atunci ultimul viețuitor al lor a trecut la Domnul. Harul însă coboară și către noi. Și îi simțim lucrarea. Noi avem o fotografie, realizată în 1920, cu ultimii doi părinți care au locuit în grote. Pe spatele ei scrie: «C. Xeni, fost ministru, și Radu D. Rosetti, avocat și scriitor, la Mănăstirea Turnu, lângă doi călugări centenari, în 1920». La vremea aceea, grotele aveau uși și ferestre, iar în ele se făcea o geană de foc în timpul iernilor. Și cei ce ne vizitează simt că aici, cândva, s-au nevoit sfinți. Unora, care s-au rugat sfinților din grote, le-au fost ascultate cererile”, ne mai spune părintele Nectarie.

Același lucru i s-a întâmplat și Sfântului Ioan Iacob Hozevitul care prin 1934 a trecut pe aici, reușind să se nevoiască la noi mai bine de un an.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române reunit joi, 25 februarie 2016, în şedinţă de lucru la Reşedinţa Patriarhală a hotărât canonizarea Sfinţilor Cuvioşi Daniil şi Misail de la Mănăstirea Turnu, având ca zi de prăznuire data de 5 octombrie.

Letiţia Lazăr