Cine l-a “omorât” pe primarul din Tetoiu?
În presă, nu doar în cea din România, se întâmplă deseori să afli adevărul despre un eveniment abia dupa mulţi ani. La cald, indiferent cât investighezi, nu afli mereu motivele adevărate care au generat un accident sau o tragedie sau un eveniment social, politic, economic. Apoi, căutând informaţii despre alte subiecte, intri brusc în posesia informaţiilor care duc la elucidarea unor întrebări rămase fără răspuns despre un eveniment petrecut cu ani în urmă.
Spânzurat, spre surprinderea tuturor
Aşa ni s-a întâmplat şi nouă care am reuşit, luni 19 februarie 2018, să aflăm adevărul despre o sinucidere care a avut loc în martie 2012. O sinucidere care atunci bulversa oarecum lumea politică şi administrativă din Vâlcea.
Vom da acum un răspuns şi vom satisface dorinţa a doi politicieni importanţi.
Prezenţi la înmormântarea fostului primar GHEORGHE POPA (pentru apropiaţi Georgel), atât liderul PNL, Cristian Buican, deputat PNL, cât şi liderul PSD, Ion Cîlea, preşedinte al Consiliului Judeţean Vâlcea, au spus că îşi doresc foarte mult să afle cine se face de fapt vinovat de moartea primarului Popa, cine l-a determinat să recurgă la acel gest şi să îşi curme viaţa, deşi se bucura de popularitate, era un bărbat puternic şi un primar destoinic. Între timp, în 2014, a decedat, în urma unei boli incurabile şi preşedintele Ion Cîlea. Aşa că azi nu putem da răspuns decât liderului liberal, dar şi celorlalţi prezenţi la funeralii (peste o mie de aleşi locali, parlamentari, jurnalişti, aleşi judeţeni şi cetăţeni din Tetoiu), inclusiv apropiaţilor celui care se sinucidea lăsând în urmă un bilet de adio în care spunea: “Din dorinţa de a face cât mai mult bine comunităţii, am greşit. Lumea va crede că am furat, dar nu este deloc adevărat. Am fost înşelat chiar de oamenii în care am avut cea mai mare încredere”.
Piste false şi supoziţii jurnalistice
Unii jurnalişti, dar şi politicieni, au dedus că Gheorghe Popa era dezamăgit de nişte funcţionari din primărie sau de reprezentanţii unei societăţi comerciale care executase lucrările la un pod. Unii au crezut că acea societate comercială a fost sancţionată de Curtea de Conturi, iar primarul se temea că în cele din urmă daunele le va plăti el.
Ion Cîlea declara atunci: “Trebuie să aflăm de ce Gheorghe Popa a făcut acest gest, iar vinovaţii trebuie să plătească, pentru că un om deosebit s-a sinucis din cauza lor. Voi face tot posibilul pentru a afla cine a greşit”. Dumnezeu să îl ierte pe Ion Cîlea. A fost un om corect care a simţit imediat că ceva este în neregulă. Primarul din Tetoiu era cunoscut ca un om corect şi cinstit. Un om care avusese grijă 20 de ani de soţia sa bolnavă, paralizată la pat. Un om gospodar. Credem că preşedintele de atunci al Consiliului Judeţean, pur şi simplu nu a putut să afle adevărul, având şi el propriile sale probleme de sănătate şi un judeţ de condus. Dar nu excludem varianta în care să fi aflat în cele din urmă vinovaţii, dar să fi lăsat lucrurile baltă pentru a nu declanşa o prigoană asupra altor primari PSD.
Adevăruri care generează teama de un sistem bolnav
Prezent la înmormântarea primarului din Tetoiu, primarul Ion Spârleanu din Creţeni declara: “Ca primar eşti supus mereu presiunilor, din toate părţile. Dacă nu eşti tare, rişti să cazi în depresie. Numai cei care sunt primari ştiu cât de greu este să rezişti”. Nu ştim dacă primarul din Creţeni ştia adevărul despre problemele primarului din Tetoiu, dar evident cunoştea, exact ca mulţi alţi primari, cum procedează cei de la Curtea de Conturi.
În 3 ianuarie anul acesta, publicam un articol intitulat: Hăituială instituţională a primarilor din România (II) – Curtea de Conturi inventează prejudicii la orice control:
“Cei de la Curtea de Conturi extind însă prigoana și asupra miilor de salariați din instituțiile publice, nu numai asupra aleșilor. Oricine poate fi acuzat, oricărui funcționar i se poate imputa orice. Ulterior, aceștia trebuie să se judece și chiar în cazul în care scapă de sancțiune (acum 20 de ani am trecut personal prin o astfel de mizerie), cheltuiesc bani pe avocați pe care nu îi pot recupera, pierd timp adunând acte și căutând martori, pierd timp în audieri și de cele mai multe ori, rămân marcați pe viață de acest stres.
Presa scrie despre acuzațiile aduse de cei de la Curtea de Conturi prin rapoartele lor care seamănă cu texte ale Inchiziției Medievale. Familia este stresată de eventualitatea în care cel acuzat ar trebui să restituie de multe ori sume uriașe pe care le impută acești “mici Dumnezei” ai birocraților din sistemul de control. Uneori, unii funcționari sunt sancționați de șefii lor din cauza rapoartelor, își pierd din gradații, din salariul de merit, pierd dreptul la o primă pentru munca depusă sau la o avansare”. Am redat doar un pasaj din acea ampla anchetă a noastră întinsă pe trei episoade.
Luni, 18 februarie 2018, ne aflăm în biroul unui primar. La discuţie asistă primarul, secretarul primăriei, un specialist în construcţii, şi din când în când, două funcţionare din primărie. Primarul povesteşte abuzurile unei echipe de control a Curţii de Conturi care le-a făcut toate mizeriile posibile şi a inventat fel de fel de prejudicii. (Ulterior dăm nişte telefoane pe la cunoscuţi şi afăm că cei doi de la Curtea de Conturi sunt porecliţi “Echipa 10 la sută”). Îl întreb pe primar dacă crede că a fost vorba de ceva politic sau de o încercare a celor doi inspectori să primească nişte atenţii.
“Nu cred. În niciun caz politic. Am aflat pe alte surse că de fapt încearcă să mă scoată din joc. Ei ştiu bine că la noi în comună acum numai eu pot câştiga alegerile, indiferent că s-ar face dintr-un tur de scrutin sau din două tururi. Au încercat să mă scoată din joc cu ANI. Nu au reuşit. Erau siguri că vor reuşi pentru că 90 la sută din instanţe execută primarii la cererea celor de la ANI. Am aflat apoi că la Prefectura Olt s-a discutat la un moment dat între nişte persoane, una din ele de aici din comună de la noi, alta a fost – fost primar. Au aranjamente, merg la vânători împreună, sunt un fel de grup pus pe rău. Vor să îl ajute pe un individ să pun mâna pe primărie. Dar pentru asta, trebuie să scape de mine. Ei erau în control şi unul ieşea la ţigară şi întreba lumea pe stradă ce avere am, ce fel de om sunt, de unde am maşina etc. Oamenii îmi spuneau. Le-am dat toate actele, le-am dat dispoziţie funcţionarilor să îi ajute în control, să le pună toate informaţiile la dispoziţie, dar ei cautau cu orice preţ să îmi impute cât mai multe sume cheltuite legal de primărie, să le aranjeze să pară ilegal. Normal că nu le-am semnat procesul verbal la final. Era plin de aberaţii. Au stat până noaptea târziu. S-au rugat ca milogii pe mine să le semnez raportul şi procesul verbal, dar nu mă lăsau nici să le citesc”, ne spune primarul.
Aici intervine secretarul primăriei care ne spune: “Eu sunt funcţionar vechi. Ţin la ordinea documentelor. M-au deranjat că au cerut numere de înregistrare pentru raport şi procesul verbal chiar înainte de a face controlul. Le-am zis să termine actele să ne lase câte exemplar şi le dăm numere şi pe cel lăsat nouă, şi pe cel care îl vor lua ei lor. Am crezut că turbează de ciudă. Vedeau că nu le merge joaca. Apoi l-am avertizat pe primar să nu cumva să semneze fără să citească, fără să se consulte cu un specialist şi fără să facă obiecţii. I-am zis direct unuia din ei: Mă, tu l-ai omorât şi pe colegul meu Georgel de la Tetoiu. Şi-atunci C. G. s-a întors şi a plecat din birou bombănind!”.
Îl întrerup brusc pe secretar. Nu îmi vine să cred ce aud. L-am cunoscut îndeaproape pe fostul primar din Tetoiu. L-am susţinut în primele alegeri când ajungea primar în urma unor parţiale. Îl ştiam şi eu, şi mulţi colegi din presă ca unul din cei mai corecţi primari din judeţ. “Ce i-au făcut, domnule, şi de unde şti?”
“Mi-a spus că era disperat. Nu mai ştia ce să facă. L-au păcălit, dar principalul vinovat este ăsta de care v-am zis. Georgel i-a primit cu omenie. I-a cinstit cât au făcut controlul. Apoi în ultima zi l-au ţinut până seara târziu aşa cum au vrut să facă şi aici. Plecaseră funcţinarii acasă, nu mai avea cu cine să se consulte. I-au spus că toate sunt în regulă şi că vor dispune doar nişte măsuri de îndreptare a unor mici erori. I-au pus un maldăr de acte în faţă. Gherghe Popa de bună credinţă le-a semnat şi procesul verbal, şi raportul. Fără să le mai citească atent. Fără ca aceşti neoameni să îi spună că i-au pus în spate bani grei pe materiale care cică ar fi fost decontate ilegal de primărie, pentru sute sau zeci de materiale printre care şi tone de vopsea pentru un pod. L-au scos vinovat şi i-au imputat bani grei. Puteau să îi spună că are dreptul să nu semneze acele acte, că are dreptul să le semneze cu obiecţiuni. Dar nu! Ei au vrut să nu îi lase nicio şansă. A contestat procesul verbal la ei. A căutat şi avocaţi, a fost pe la Vâlcea, la Bucureşti. I-au spus toţi că va pierde procesul, că nicio instanţă nu îl va crede că a fost păcălit să semeneze acele acte, că doar nu l-au torturat să le semneze. Era disperat. El trăia numai din salariu, nu făcea afaceri, nu a făcut niciodată. Nu avea de unde să plătească miliardele care i le-au pus în cârcă. Era disperat că va pierde serviciul, casa şi gospodăria executată. Că lumea din comună va crede că a furat, că nu va avea din ce să trăiască el şi familia, că fata şi nepotul îl vor crede un corupt. A clacat. Mulţi ar fi făcut-o că te aduc la nebunie. Îşi permit să facă orice pentru că sunt stat în stat. nu îi schimbă nimeni, nu îi cercetează nimeni pentru abuzuri, nu ai unde să îi reclami. Sau obişnuit să terorizeze orice primar să îşi bată joc. Acum trag să îl distrugă pe primarul nostru pentru a-l ajuta pe unul care a fost la Curtea de Conturi din Slatina să ajungă primar la noi”, ne spune secretarul primăriei.
Înţeleg că secretarul acestei comune, fost coleg cu primarul Popa, dar şi probabil câţiva prieteni apropiaţi ai acestuia, au ştiut de drama lui, dar le-a fost frică să vorbească. Nu mă cuprinde teama pentru că după atâţia ani de presă nu te mai temi de infractori, nici de cei care dau cu parul, nici de cei care execută cu pixul, dar încep să înţeleg ceva din ce tot spun unii cu Statul Paralel. Numai că aceşti neoameni nu fac parte dintr-un stat paralel. Poate doar din mici grupuri de crimă organizată. Pentru că a împinge un om la sinucidere înseamnă tot crimă. Pe drumul spre casă dau telefoane. Găsesc colegi de breaslă dispuşi să mă ajute. Să aflăm tot ce se poate în săptămânile următoare despre cei doi S. B. şi G. C. Totul. Ce avere au, de fapt, unde lucrează familiile, unde şi-au făcut concediile în ultimii ani, ce venituri au, ce obiceiuri, pe cine au mai “executat” în controale de acest tip. Cine i-a susţinut, cine le sunt prietenii şi cine le sunt duşmanii? La tupeul pe care îl au, nu exclud posibilitatea să mă dea în judecată. Doar bani de avocaţi au, şi au şi timp că pot pleca de la muncă când vor muşchii lor. Din alte telefoane încerc să mă conving de adevărul acuzaţiilor ce le aduc în acest text. Iar spre seară simt. E aceea intuiţie după atâţia ani de meserie că spun adevărul, că acesta este adevărul. Că pot să îi spun la mormânt mâine lui Ion Cîlea: “Uite, domnule preşedinte, cine l-a omorât pe Georgel Popa!”.
Traian GUMINSKI