Cea mai veche biserică de lemn din Oltenia scrie istoria Guşoenilor Vâlcii

Comuna Guşoeni, o localitate cu vechime, se află la 75 de kilometri de Râmnicu Vâlcea şi la doar 15 km de Drăgăşani, într-o zonă cu dealuri line, celebră pentru viile ei cu soiuri alese. Case noi se înalţă acum lângă casele şi gospodăriile tradiţionale ce mai păstrează amintirea unor vremuri îndepărtate şi dau mărturie despre o vieţuire arhaică în aceste locuri.

Nu se cunoaşte anul atestării comunei Guşoeni, dar ştim că localitatea era în veacul al XVIII-lea proprietatea postelnicului Mihai Urşanu, nepotul vătafului de plai Ion Popescu Urşanu, ctitorul unei mult mai cunoscute zidiri ecleziale din lemn: biserica de la Urşi. Postelnicul Mihai Urşanu contribuia la rândul său la clădirea bisericilor din Horezu şi Urşani, iar biserica de la Spârleni, ca şi cea de la Guşoeni, sunt ridicate pe proprietatea lui.. Un argument important pentru zidirea atâtor biserici de lemn în arealul sudic al Vâlcii îl reprezintă bogăţia pădurilor de stejar, nelipsite nici la Guşoeni şi care, până la reforma lui Alexandru Ioan Cuza, se aflau, în mare parte, în proprietatea Episcopiei Râmnicului.
“Cu eforturi proprii ale enoriaşilor, dar şi ale persoanelor care beneficiază de ajutor social, am pus accent pe spaţiile şi zonele de acces, executând alei asfaltate. Am demarat acţiunea de restaurare la Sf. Nicolae şi am reuşit pe plan local spălarea picturii. Bineînţeles că nu ne vom opri aici”, ne-a spus primarul Nicolae Concioiu care se zbate pentru menţinerea în stare cât mai bună a acestor bisericuţe. “Avem nevoie de bani pentru a menţine valorile, bani pe care nu îi avem sau îi accesăm foarte greu. Istoria trebuie menţinută”, a mai conchis primarul Concioiu.

Cavoul postelnicului Urşanu este în curtea bisericuţei de lemn din Butari

Pe fosta proprietate a postelnicului Mihai Urşanu, la vest de Drăgăşani, rezistă timpului unul dintre cele mai vechi locaşuri de închinare clădite din lemn de stejar din întreaga Oltenie, o biserică dăltuită cu pricepere ca să dureze peste veacuri şi închinată de ctitorii ei neştiuţi Maicii Domnului.
„Intrarea în Biserică a Maicii Domnului“ are o istorie nebuloasă de care nu se ştie prea multe.
Biserica de lemn se află într-un cimitir, la poalele unui deal, şi este foarte retrasă de restul aşezării. Localnicii susţin că ar fi fost şi aici o vatră de sat, în trecut, fapt posibil, fiindcă niciodată bisericile de lemn nu se ridicau la mare distanţă ori în afara aşezării.
“Pe lista monumentelor istorice, biserica de la Guşoeni-Butari e datată din 1550, cu refaceri între anii 1887, 1915 şi 1931. Biserica, în formă de corabie, este construită din lemn de stejar. Primii ctitori ai lăcaşului nu se cunosc. În anul 1915, Constantin Radu Butoi, cu soţia sa Dumitra din Burdaleşti, au refăcut-o din temelie. În cimitirul bisericii a fost construit cavoul familiei Urşianu.
Turnul-clopotniţă este din lemn şi se află deasupra pridvorului. Ca şi la alte biserici, în timpuri moderne, din raţiuni de păstrare a căldurii interioare, spaţiul pridvorului a fost închis cu geamlâc. Pridvorul ce amintea de casele ţărăneşti cu prispă, de odinioară, este acum închis iar învelitoarea din tablă sufocă şindrila ce se află sub ea. La proscomidie se află pictat pomelnicul bisericii, cu numele ctitorilor „Voinea, Ilinca Fârtat, Matei […]”.
Cert este, studiind biserica în amănunt, că şi ea a fost adusă din altă parte şi refăcută la Guşoeni, cel mai probabil pentru nevoile cultice ale comunităţii creştine de aici. Urmele de bardă de pe toate grinzile dovedesc acest lucru”, ne mărturiseşte prof. dr. Florin Epure, director executiv al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Vâlcea.

Letiţia Lazăr