Când –10 grade ni se par un capăt de lume. Iernile adevărate ale Vâlcii, uitate în timp

În fiecare iarnă, la primele temperaturi negative mai serioase sau la câțiva centimetri de zăpadă, rețelele sociale se umplu de îngrijorări, avertizări și nemulțumiri. Drumuri „paralizate”, școli închise preventiv și un sentiment general că iarna ne-a luat din nou prin surprindere. Și totuși, istoria meteorologică a județului Vâlcea arată clar că am mai trecut prin ierni mult mai dure.

Cea mai scăzută temperatură înregistrată oficial în Râmnicu Vâlcea a fost de –27 de grade Celsius, la 21 ianuarie 1963. O valoare care astăzi pare aproape de neimaginat, într-o perioadă în care –10 grade sunt suficiente pentru a crea neliniște.

La începutul anilor ’60, orașul era cu totul diferit: puține mașini, drumuri nemodernizate, încălzire centralizată limitată, iar în mediul rural soba era principala sursă de căldură. Cu toate acestea, viața nu se oprea.

În ceea ce privește zăpezile abundente, Vâlcea, asemenea întregii Oltenii, a fost afectată de episoade extreme, cel mai cunoscut fiind viscolul din februarie 1954, considerat cel mai puternic din istoria României. Deși nu există date oficiale precise privind grosimea maximă a stratului de zăpadă măsurată strict în județ, mărturiile vremii vorbesc despre nămeți de câțiva metri, sate izolate timp de săptămâni și transport feroviar blocat.

Cum au reușit oamenii să treacă peste acele ierni? Prin adaptare, solidaritate și răbdare. Proviziile se făceau din toamnă, vecinii se ajutau reciproc, iar deszăpezirea se făcea manual, cu lopata. Copiii mergeau la școală prin zăpadă, iar închiderea instituțiilor era o măsură extremă, nu una de rutină.
Confortul era mai redus, dar comunitățile erau mai unite. Gerul și zăpada făceau parte din normalitatea iernii, nu erau privite ca situații excepționale.

Astăzi, paradoxal, avem utilaje moderne, prognoze precise și avertizări din timp, însă toleranța noastră la frig și zăpadă pare mult mai scăzută. Deși iernile sunt, statistic, mai blânde decât acum câteva decenii, reacțiile sunt mai puternice.

Poate că nu ar strica să ne amintim că Vâlcea a trecut prin geruri de –27 de grade și prin nămeți uriași. Iernile de astăzi, pe care le numim grele, sunt adesea doar o amintire palidă a trecutului.
Iarna nu ne-a prins nepregătiți. Poate doar ne-am dezobișnuit de ea.

Gabriel Cîrjaliu