Spectacolul “FEMEI/ BĂRBAŢI” printre ultimile reprezentaţii pe scena Teatrului Anton Pann
Aplaudat pe scena naţionalului bucureştean, la ediţia cu numărul XXV a Festivalul Naţional de Teatru, spectacolul “Femei Bărbaţi” care se va juca în această vineri de 28 octombrie, pe scenaTeatrului Anton Pann, se află printre ultimile reprezentatii.
“Aşa cum am mai spus şi spectacolele au viaţa lor. Poate s-ar mai juca mult şi bine dacă politica actuală ar pemite angajarea de noi actori, dar…de ce trebiue să existe mereu un dar, dar din păcate actori care s-au format pe scena Teatrului Anton Pann sunt angajaţi cu normă întreagă la alte teatre. Ciprian Nicula este unul unul dintre actorii care direct după terminarea Facultăţii de Teatru de la Cluj s-a bucurat de mai multe roluri la Teatrul Anton Pann. A făcut istorie cu rolurile din spectacolul “ Eşti un animal, Viscovitz” roluri care l-au propulsat direct, ca şi pe alţi actori, pe scena Premiilor Galei UNITER, nominalizat la premiul de debut. Aşa se face că la nici doi ani pe Ciprian Nicula îl găsim pe scena Naţionalului Bucureştean. Nu este numai cazul lui, am dat doar un exemplu pentru a susţine cele afirmate mai sus, motiv pentru care unele spectacole cu priză la public nu se mai joacă”, afirmă Daniela Ştefănescu, purtător de cuvânt la Teatrul Anton Pann.
Spectacolul “Femei/ Bărbaţ”i s-a bucurat de aprecieri dintre cele mai calde din partea criticilor teatrali şi a spectatorilor. Iată ce spunea, despre teatru şi despre acest spectacol, criticul teatral Mircea Morariu în Adevărul din 12 decembrie 2015:
“Am mai spus-o şi scris-o şi cu alte ocazii. Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea dispune de o foarte bună echipă artistică formată preponderent din actori tineri. Până la a vorbi despre existenţa unei trupe mai e nevoie de câte ceva. Tineri recrutaţi cu predilecţie dintre absolvenţii Facultăţii de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai”. Aproape că s-ar putea spune că avem de-a face la Râmnicu Vâlcea cu un nou „teatru al tineretului”. Ceea ce e foarte bine. Dar, în pofida faptului că nu este o instituţie de spectacole chiar foarte nouă, că are deja câţiva ani de existenţă care nu au trecut neobservaţi, fiind marcaţi de multe premii la festivaluri naţionale şi numeroase nominalizări la categoria „debut” a premiilor UNITER, Teatrul „Anton Pann” are şi o problemă. Care nu îi este specifică numai lui. Dimpotrivă. Se confruntă cu ea şi colective teatrale cu un plus de tradiţie. Aceea a cvasi-absenţei actorilor „de vârstă”. De unde o anume limitare a opţiunilor repertoriale. În consecinţă, trebuie căutate şi montate cu predilecţie „piese cu tineri şi despre tineri”. Care, e foarte adevărat, nu corespund numai componenţei actuale a trupei, ci şi aşteptărilor spectatorilor şi ei preponderent tineri”. ‘
Şi iată ce mai spune criticul de teatru, Mircea Morariu, despre acest spectacol “Femei/Bărbaţi “ care se află printe ultimle reprezentatii pe scena Teatrului Anton Pann:
“În care e vorba despre o dublă petrecere a burlacilor. De fapt, a burlacilor şi a burlăciţelor. Linda şi Dave urmează să se căsătorească, aşa că îşi îngăduie o „ultimă zi de libertate”, în compania prietenelor, respectiv a prietenilor. Dacă Dave, interpretat de Ciprian Nicula, puternic „magnetizat”, habar nu are de ceea ce se întâmplă, rămânând în consecinţă indiferent şi „mangă” până şi la reîntâlnirea cu Billy (Andrei Cătălin), „pretenar” din liceu devenit vedetă rock încălţată cu cizme de damă, mitizat pentru câteva zeci de minute de Kav (Vlad Bîrzanu), parţial şi de Robbie (Andrei Brădean), demitizat drastic de durul Eddy (Olimpiu Blaj) ca şi la „curajul deşteptat” al lui Peter (Tavi Costin), cu totul altfel stau lucrurile în tabăra fetelor. Acolo unde viitoarea „femeie la casa ei” Linda (Szász Réka) e cea mai rezervată. Având nevoie de stimulente în a face ultimele nebunii din viaţa ei din partea prietenelor. Bernadette (Mădălina Ciotea), Frances (Ama Şuşca), Maureen (Iulia Antonie), Carol (Simona Arsu). Care şi ele se înmoaie brusc la gândul că vor putea da ochii cu „tabăra băieţilor” care- ghinion!- au ales acelaşi club pentru a se destrăbăla. În faţa iminenţei întâlnirii praful şi pulberea se alege de curajul fetelor. Până şi de curajul celei mai non-conformiste dintre ele, Bernadette. Destul de rezervată e Linda şi cu ocazia reîntâlnirii cu Billy, fostul ei iubit din adolescenţă. Asta cu toate că un pic de emoţie, dar şi un dram de ezitare totuşi o încearcă. Rezerva asta nu ştiu dacă nu vine cumva mai mult dinspre interpretă, decât dinspre personaj. Tare mă tem că da. Toate secvenţele spectacolului se petrec la toaletă. În mai toate se vorbeşte ceva „mai decoltat”. Şi cam prea tare şi uniform. De unde revolta unor critici un pic mai pudibonzi care au amendat drastic spectacolul. În orice caz, mai dur decât era cazul. Critici care, chitiţi să se revolte, nu au băgat de seamă că atât piesa, cât şi spectacolul sunt gândite pe modelul „lumii pe dos”, o lume îngăduită ca atare preţ de o zi. După care totul revine la normal. La un normal care, la urma urmei, este specific şi montării.”