Trebuie să alegem candidatul pe care-l susținem

Miercuri, 18 septembrie, fostul deputat, senator și primar Emilian Fâncu a lansat o carte de excepție la biblioteca din Râmnicu Vâlcea. Este o carte –manual despre presa din România care nu ar trebui să lipsească de pe biroul niciunui jurnalist, profesor de jurnalism, student în comunicații publice.

Cei prezenți au putut afla, dacă nu știau încă acest lucru, că în prezent nu există în România reglementat încă un statul al gazetarilor. Oricine poate ajunge jurnalist angajându-se la un ziar, sau chiar proprietar de ziar dacă își face o firmă cu un capital de 200 de lei. Asta în condițiile în care și să fi barman sau frizer îți trebuie o calificare și un certificat.
Cartea ridică o serie de probleme legate de acestă profesie și despre cum și-a pierdut treptat “A patra putere” – puterea în România.
Peste puțin timp vom intra iar în campanie electorală. Situația economică a presei scrise din România este chiar mult mai grea decât a celei din audio vizual care beneficiază încă de sume considerabile din publicitatea marilor companii din țară.
Presa scrisă, mai ales cea locală, aleargă cu disperare după orice contract de publicitate pentru a putea supraviețui. În goana după aceste firimituri din campaniile electorale sute de editori de presă din țară vor fi iar tentați să încheie contacte cu mai mulți candidați, cu oricare din competitoriii aflați în cursa pentru peședenție, cu sponsorii acestora sau cu partidele care îi susțin.
În orice țară civilizată presa declară public, înainte de campanie, pe cine va susține într-o astfel de competiție. Fiecare publicație are un segment de cititori constant. Ce pot crede acești oameni daca luni pui afișe cu Iohannis și îndemni lumea să îl voteze și marți pui cu Barna sau cu Viorica Dăncilă?
Un astfel de comportament nu este dăunător numai presei în ansamblu ca imagine, dar chiar și competitorilor.
Se știe deja în mare cine a reușit să strângă semnăturile pentru a intra în alegeri și a candida. Se știu candidații cu șanse mai mari și mai mici, iar fiecare redacție are o politică editorială, simpatii și antipatii. Fiecare ziar are drepul să urmeze o linie și o conduită în campanie și să încheie un contact onest de promovare a unui candidat sau altul.
A încerca să iei bani din toate părțile nu reprezintă în acest caz un comportament normal de management de presă, ci o disperare sau o curvăsăreală la vedere.
Dacă noi cei din presă nu suntem în stare să alegem corect și să mergem ferm pe o linie, pe un program, pe o încredere acordată unui competitor atunci acest lucru ar trebui să îl facă cei ce reprezintă politic și finaciar candidații.
La încheierea oricărui contract de acest gen partidele ar trebui să pună o clauză în contract de exclusivitate: “Semnez cu tine pe această perioadă de campanie cu o condiție: nu mai susții alt candidat și declari public tu ca redacție, ca ziar, ca editură că îl susții pe candidatul nostru pentru că ai încredere că va fi un bun președinte”.
Așa este și corect și logic și până la urmă și benefic economic deoarece toți candidații vor beneficia de sume din buget pentru a-și face campanie, există suficientă presă ca fiecare să aibă acces la promovarea proiectelor și programelor și decât să iei ca redacție câte 5 mii de lei de la 4 candidați mai bine iei 20 de mii de la unul singur (sumele sunt un exemplu subiectiv) și îți faci treaba onest, corect, până la capăt pentru acel om. Până la capăt înseamnă inclusiv până la buletinul băgat în urna de vot pentru că asta înseamnă încredere totală în ceva ce promovezi. Nu ar părea absurd ca mii de cititori să vadă la tine în ziar zi de zi reclama la telefonul marca X, iar apoi să vadă că toată redacția folosește de fapt telefoane Y?
Păi, dacă tot le spui clienților tăi zi de zi să bea răcoritoarea “P” că e cea mai bună, cum să te vadă apoi oamenii că tu bei numai răcoritoarea “C”?
La urma urmei nici nu conteaă ce vor încerca în campanie să obțină patronii de presă. Contează ca cei din partide care încheie contractele să fie fermi și să ceară exclusivitate pentru candidatul lor. Pentru a tăia o dată coada piscii!

Traian GUMINSKI