Povestea “Bazarului Laviniei” de la Stoenești – locul unde găsești produsele de odinioară și obiecte vestimentre vechi de zeci de ani

Obiecte vestimentare românești vechi și autentice, obiecte de anticitate, produse tradiționale sută la sută bio. Le puteți găsi pe tote la “Bazarul Laviniei”. Lavinia Iliescu s-a născut la Râmnicu Vâlcea, aici a și copilărit și și-a petrecut ani buni în străinătate, muncind din greu pentru fiecare bănuț. Nu a uitat niciodată, însă, vacanțele de vară și de iarnă pe care le-a petrecut la țară, la bunici și mereu și-a dorit să dețină o pensiune agroturistică. S-a întors după ani buni în gospodăria bunicilor din Comuna Stoenești unde se simte în largul său și unde a dezvoltat o afacere. Recunoaște că îi este greu, în special din cauza faptului că nu găsește forță de muncă, dar este decisă să nu renunțe la visul său.

Cum a început povestea

Povestea frumoasă a “Bazarului Laviniei” a început în vremea copilăriei, atunci când a prins drag de portul popular autentic românesc dar și de produsele culinare tradiționale:
“De când mă știu mi-a plăcut să trăiesc la țară, în satul bunicilor mei. Veneam în fiecare vacanță, până când am terminat facultatea, doar la țară la bunici. Vara mergeam cu ei la strânsul fânului, merelor, prunelor, o ajutam pe bunica la gradină, aveam și foarte multe căpșuni, de altfel zona era renumită pentru cultura căpșunului, toamna culegeam strugurii și îl ajutam pe bunicul să facă vin și țuica de prună. Aveam o gospodărie plină de animale, cai, vaci, păsări de toate felurile și vreo 60 de stupi. Bunicii mei erau oameni gospodari și trăiau din tot ceea ce produceau. O țin minte pe bunica mea cum mergea la piață cu unt proaspăt din lapte de vacă, cu miere de albine, semințe de dovleac, cu mere, pere, nuci, alune. Când se întorcea acasă cu buzunarele doldora de monede, eu și fratele meu ne așezam în vârful patului și număram bănuții. În vacanțele de iarnă veneam din nou la țară, locuiam toți într-o singură cameră, să facem doar un foc la sobă și ne jucam în jurul războiului de țesut. Bunica era artistă, cosea, țesea, croia.

Îmi povestea că în timpul războiului făcea haine la tot satul, bunicul cumpărându-i o mașină de cusut de la niște evrei. Eh, iată că eu am moștenit tot ceea ce îi plăcea bunicii mele să facă și am ales să vin să locuiesc la țară, în casa copilăriei mele, după o viață plina de evenimente petrecută atât în țară cât și în străinătate! Întotdeauna mi-a plăcut să fiu pe cont propriu, să muncesc pentru mine, să am timp liber necondiționat de un servici de 8-10 ore. Am început să cultiv pământul, să pregătesc conserve, dulcețuri, siropuri, diferite preparate, băuturi alcoolice, palincă, vin, țuică, lichior, cidru. Pentru că ne prisoseau, m-am gândit că ar fi bine să încep să le vând, pământul îți oferă totul, doar să știi să îl îngrijești, să îl prețuiești și evident să îl cultivi. Am moștenit de la bunici o mulțime de lucrușoare vechi, unele chiar de peste 100 ani, de la părinții mei sute de lucruri, haine, bijuterii, tablouri, obiecte decorative, iar eu în timp am achiziționat de peste tot pe unde am trăit și muncit, o groază de astfel de lucruri, mi-au plăcut dintotdeauna antichitățile, obiectele tradiționale, costumele populare. Așadar am ajuns la țară cu un camion de astfel de lucruri, deja o cameră a casei a fost dedicată acestora. Femeile din sat au auzit despre pasiunea mea de a strânge costume, valnice, șoarte, ii, cusături populare, ceramică veche, tablouri cusute etc și eram mereu rugată să le cumpăr pentru că ele aveau nevoie de bănuți. Nu le puteam refuza și depozitul din casă creștea văzând cu ochii. Atunci am decis că ar trebui să reduc semnificativ numărul lor și am creat acest Bazar al Laviniei unde postez lucrușoare de vânzare, de multe ori la prețuri foarte mici, să pot recupera o parte din banii investiți. Aici vând și produse alimentare, conserve, dulcețuri, plante medicinale, lichioruri, palincă, dar și răsaduri de flori, bulbi, rizomi, arbuști, puieti de pomi fructiferi. Am început să înființez o mică plantație de diferite soiuri de pomi fructiferi, arbuști și flori, bătrânești, care au fost moștenite din moși strămoși. Să nu uităm nici de delicatele căpșuni, soiul pe care și acum 100 ani străbunicii mei îl plantau, iar bunicii mei negustoreau aceste deliciose căpșuni”.

Marele vis al Laviniei

Lavinia Iliescu și-a dorit mereu să pună pe picioare o pensiune agroturistică. Acum este aproape și doar mici investiții mai sunt necesare pentru ca primii turiști să fie cazați în Raiul de la Stoenești. “Întotdeauna am avut un vis, de mic copil am dorit să devin un mic fermier și să am o mică pensiune agroturistică. Am încercat din răsputeri să îmi împlinesc visul, nu a fost deloc ușor și încă și acum fac eforturi foarte mari pentru a-l împlini. Am fost plecată și în străinătate, să muncesc, apoi să îmi întemeiez o familie, dar dorul de acasă îmi frângea inima, visam permanent casa mea, animăluțele mele, pentru că și atunci aveam multe pisici și câini, grădina mea de legume, bunicii mei. Nu am mai rezistat și m-am întors acasă, aici în țara mea și nu la oraș unde de fapt m-am născut și crescut ci la țară. Atunci m-am simțit liberă, am privit muntele care este doar la câțiva kilometri de casă și m-am încărcat de energie, de viață. Mi-am spus, fie ce o fi, nu mai plec în veci de aici și voi face totul să reușesc să realizez ce mi-am propus! Am început să angajez zilieri, munceam cot la cot cu ei, mergea treaba, făceam progrese. La un moment dat însă banii s-au terminat și a trebuit să mă angajez undeva să pot avea un venit stabil. M-am angajat la Oltchim, aproape 9 ani, însă și acolo după cum bine știți, în ultimii ani mergea din ce in ce mai greu, banii veneau cu întârziere, între timp făcusem un credit la bancă, făceam naveta, plăteam facturi, hrana pisicilor și a câinilor abandonați sistematic în curtea casei mele, bunica mea bătrână și bolnavă, eram copleșită de atâta neputință. Și s-a ivit ocazia de a pleca de la Oltchim, atunci când au început să trimită oamenii în șomaj. Am ieșit la cerere fiind convinsă că asta este șansa mea de a avea timpul și energia necesară să încep mica mea afacere. Mi-am cumpărat capre, incubatoare, am cumpărat iepuri, prepelițe, rațe, gâște, bibilici, găini, chiar și de rasă, curci, scoteam puișori la incubator pe bandă rulantă. vindeam găini, ouă de toate felurile, prepelițe, mulgeam caprele și prelucram laptele, știu și ador să fac diferite preparate din lapte, am învățat de la harnica mea bunică”, ne povestește Lavinia.

Nu găsește forță de muncă

Lavinia și-ar dori să facă mai mult, dar întâmpină probleme mari atunci când vine vorba de găsirea forței de muncă.
“Toate bune și frumoase, mica ferma mergea bine, deși cheltuielile erau imense, în special cu hrana suflețelelor, aveam 17 capre, 30 iepuri, 200 prepelițe, 200 găini, 60 rațe, 7 gâște, 10 curci și curcani, 2 porci nu mai vorbesc de puii acestora, toate acestea devorau, munceam ca nebuna, singură să le întrețin, coseam singură lucerna, o uscam o aduceam la fânar. De Crăciun aveam rațe, gâște, porc afumate, erau delicioase, aveam untură de gâscă și rață, pregăteam tradițional carnea de porc, adoram și ador să fac asta! Eram fericită când strângeam ouăle de prepeliță, cel mai mult îmi plăceau să le conserv murate în oțet de prună, pe care tot îl produc acasă. Din păcate am clacat, eram epuizată, fizic, psihic și financiar, nu avea, timp pentru mine, pentru familie. Am spus stop, este cazul să angajez pe cineva să se ocupe de suflete ca eu să fiu liniștită să pot produce bani să pot investi pentru mica pensiune agroturistică! Ani de zile am tot încercat să obțin fonduri europene pentru aceasta sau pentru o altă activitate, era în zadar, tot timpul exista câte o clauză în care cică nu m-aș fi încadrat. În fine, am dat anunț pentru angajare, nu a venit nimeni, la un moment dat mă gândisem și de atunci mă gândesc mereu să încerc să angajez o familie de chinezi sau alte persoane din Asia care vin să muncească la noi în țară, de români nu te mai lipești deloc. Te mint că vin, că li s-a stricat cositoarea, că nu mai știu ce a intervenit și nu au mai ajuns, deși eu întotdeauna i-am plătit și omenit foarte bine, o poate spune oricine din acest sat. Dacă vin muncesc puțin, vor să bea cât mai mult și să primească multi bani. De multe ori îi vezi la barul din sat, mai tot timpul amețiți de băutură, dar la muncă nu ar veni”, ne mai spune tânăra.

Punct și de la capăt

În ciuda dificultăților, Lavinia nu a cedat și mereu a luat-o de la capăt.
“Acum m-am mai liniștit puțin pentru că am renunțat la tot ceea ce înseamna ferma animală, cu nespus de mare regret, am rămas să comercializez doar antichitățile și articolele tradiționale pe care le-am achiziționat în timp și cu ferma vegetală, cu preparatele și produsele mele. Anul acesta nu a fost prea bun pentru agricultură, a plouat foarte mult chiar în perioada când culturile trebuiau să se dezvolte, însă buruienile au crescut mai rapid decât ele și le-au distrus. Eu cultiv doar în sistem ecologic, nu folosesc de mai bine de 20 ani niciun fel de ierbicid sau alte chimicale. Ar fi foarte multe de scris și de povestit despre cum este viața la țară, despre ceea ce doresc să fac în viată mai departe, dar m-am resemnat, cel puțin pentru moment. Aștept să se usuce nucile și alunele să pot produce uleiul, am o mică presă manuală, achiziționată din Olanda, din octombrie începe sezonul napilor (topinambur), îi pregătesc deshidratați, pulbere și anul acesta voi face palincă de napi. Napul este recomandat persoanelor diabetice cu predilecție, iar litrul de astfel de palincă am înțeles că se vinde foarte scump și are proprietăți terapeutice! Luna aceasta voi prepara cremele cosmetice, cu trandafir parfumat, de peste 20 ani le produc și folosesc. Din toate vând câte ceva! Acasă am o piscină, am construit-o acum 20 ani, are 17m/8m și până la 2 metri adâncime, aș repune-o în funcțiune, dar din primăvară, acum am în ea câțiva peștișori, broaște și broscuțe țestoase. Am de asemenea excavat și un heleșteu, cu intenția de a crește pește, dar este foarte greu, nu ai cu cine lucra și nici finanțe suficiente pentru a merge mai departe. Încerc să cazez de acum încolo turiști, mai am de construit o baie la un dormitor și atunci ar fi ideal pentru aceasta. Ar fi exact cum mi-am dorit, o mică pensiune, cu o fermă vegetală, cu câteva capre de rasă, cu grădină cu legume proaspete și o mulțime de preparate bio și articole tradiționale la dispoziția turiștilor! Acesta este visul meu, nu este prea departe de a fi pus în practică, poate voi avea totuși noroc să obțin o cât de mică finanțare, în acest sens m-am înscris pe platforma sprijina.ro, nu am strâns decât foarte puțini bani, dar nici nu am insistat să o promovez din cauza succesiunii unor evenimente triste, în special cu fratele meu care a avut de suferit cam mult în ultima perioadă. Sunt înscrisă și pe Mall țărănesc, am fost contactată de cei de acolo să particip alături de ei la diferite evenimente din țară și din afară, cu preparatele și articolele mele, dar nu am reușit, am pierdut o mulțime de fructe din care puteam face multe preparate, dar anul acesta nu îmi doresc decât să fie sănătoși fratele și mama mea ca eu să pot fi liniștită să muncesc. Am încrederea că până la urmă o să reușesc. Vreau să înființez un atelier de cusut, țesut, crescut viermi de mătase ca odinioară, dar din păcate nu găsești persoane interesate și este păcat pentru că în sat mai sunt în viață câteva bătrânele de la care putem învăța multe”, conchide Lavinia.

Aici puteți găsi produsele Laviniei Iliescu:
https://www.facebook.com/lavifarm/
https://www.facebook.com/birmilavi/

Gabi Cârjaliu