Senatorul Carmen Dan și deputatul Eugen Neață au ajutat mii de administrații locale

Eficiența maximă stă câteodată în puține cuvinte dar în multă dîrzenie, inteligență, diplomație și determinare. Jurnaliștii din România s-au împărțit în susținători sau atacatori ai modificărilor aduse Codului Penal, dar prea puțini din ambele tabere au citit noul Cod. Și încă și mai puțini au sesizat unele modificări nu numai necesare și logice, dar decisive pentru schimbarea în bine a unor situații de-a dreptul hilare și nedrepte.

Actualul ministru al Afacerilor Interne, Carmen Dan, senator de Teleorman al PSD și Eugen Neață, fost polițist de carieră și deputat de Vâlcea al PSD, au reușit să introducă în Codul Penal un articol excepțional.
Au lucrat de mai multe ori la inițiative legislative comune dar aceasta este o adevărată capodoperă judiciară fiind motivată extrem de profesional în expunerea de motive. Textul amendamentului, celor doi parlamentari de excepție, a fost introdus ad literam în textul de lege și votat. Mai mult în Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul justiţiei, a fost acceptat de toate partidele mai puțin de cei de la USR care, neavând primari, nici nu înțeleg ce se întâmplă în administrațiile locale.

Cum se dau în România milioane de amenzi fără rost

Am putea spune că parcă se dau cu un singur rost: acela de a mări cheltuielile statului și de a submina bugetele administrațiilor locale.
Există zeci de fapte considerate contravenții și pedepsite prin amenzi. Așa cum de altfel este normal. Poliția și Jandarmeria își fac treaba și când găsesc persoane care încalcă legile privind ordinea publică, codul rutier, hotărâri ale consiliilor locale aplică sancțiuni contravenționale. Dar există mii de oameni, zeci de mii, care nu numai că nu le plătesc, dar continuă să recidiveze în comportamentele antisociale știind că legea nu are finalitate practică.
Dacă cineva nu plătește o amendă începe un proces costisitor pentru o administrație locală. Trebuie să întocmească diverse acte prin care să înștiințeze contravenientul că amenda neachitată se poate transforma într-un număr de ore de muncă pe care trebuie să le presteze în comunitate. Există mii de oameni care nu pot fi executați financiar și adminsitrațiile cheltuiesc bani si timp fără rost întrucât, aceștia nu au venituri ori bunuri care să poată fi execute. Se deschide apoi un un proces în instanță, se depun în mai multe exemplare documente diverse, se trimit juriști. Procesele se încheie cu victoria administrațiilor. O victorie amară și costisitoare pentru că, în final, se ajunge la o nouă amendă. În acest fel creându-se o “suveică”-amendă, prestarea unei activități în folosul comunitații-amendă.
Cei vinovați nu se prezintă să fie luați în evidența primăriilor pentru a presta orele de muncă sau dacă se duc, nu merg apoi să efectueze munca la care au fost obligați prin hotărârea judecătorească. Se intră într-un cerc vicios intrucat acele persoane știu că nu pot fi “atinse” de lege.
Primăriile, peste toate aceste cheltuieli, suportă consecințe și în ce privește constituirea bugetului pentru anul următor-amenzile neîncasate se consideră venituri. Amenzile neplătite, primite de prostituate, de cei ce tulbură frecvent ordinea publică și de persoane implicate în contravenții rutiere au condus uneori la colapsul financiar al unor administrații locale.
Există pesoane care au săvârșit contravenții ce au condus la primirea a sute, uneori mii de amenzi, dar nu au achitat niciuna. Nu au putut fi executați silit si nu au prestat orele de muncă în folosul comunității, dar continuă să săvârșească contravenții.
Ani în șir aceste aberații legislative au persistat datorită unei evidente lipse de responsabilitate a celor care croiesc legile, din teama că o astfel de modificare le-ar putea atinge interesele electorale întrucat o astfel de modificare legislativă ar fi putut fi privită ca fiind represivă.

Ce înseamnă insistență în munca parlamentară

Deputatul Eugen Neață știa că prea puțini colegi de-ai săi vor înțelege corect demersul de schimbare a Codului în această privință. Că vor fi reticenți, că vor refuza să semneze proiectul, inițiativa, amendamentul, care va rezolva situația și că poate nici nu îl vor vota. A avut o întâlnire cu senatorul Carmen Dan ocazie cu care au discutat soluții pentru corectarea legislației. Această doamnă, criticată deseori pe nedrept și ilogic de presa apropiată opoziției, a înțeles că trebuie intervenit legislativ și că trebuie asumat un risc pentru a ajuta administrațiile locale să nu mai cheltuiască milioane de lei inutil, dar si pentru a pune la îndemâna forțelor de ordine o legislație eficientă, care să conducă la creșterea siguranței cetățenilor. A acceptat să lucreze împreună cu deputatul vâlcean la acest text. Să pregătească motivația economică și juridică a amendamentului. Să caute în statisticile Poliției, Jandarmeriei și a administrațiilor locale datele necesare creionarii unei justificări cât mai complete.
A fost o muncă asiduă, urmată apoi de o alta: aceea de a convinge colegii din Grupul Pralmentar PSD, alți parlamentari si membrii comisiilor de nevoia acestei completări a legii.
Dificultatea susținerii unui asemenea amendament a fost dublată și de opoziția făcută de persoane neavizate care, chiar dacă putine, se manifestau pe străzi, pe rețelele de socializare și prin emisiuni televizate, împotriva modificării codurilor. Insistența, lucrul în echipă și perseverența au condus la completarea legii.

Câteva elemente justificative din expunerea de motive și amendamentul

“Prin sancţiune se înţelege o măsură de constrângere sau reeducare, care se aplică contravenientului în scopul îndreptării acestuia şi prevenirii săvârşirii contravenţiilor.
Sancţiunile juridice nu sunt mijloace de răzbunare a societăţii, ci de prevenire a săvârşirii faptelor ilicite, nu prezintă un scop în sine ci un mijloc de ocrotire a relaţiilor sociale şi de formare a unui spirit de responsabilitate.
Dar ce se întâmplă în cazul în care contravenientul nu plătește amenda, nu efectuează orele de muncă în folosul comunității încălcând astfel o hotărâre judecătorească?!
Ce se întâmplă cu aceste persoane? Sunt sancţionate contravenţional ori administrativ în mod constant, însă aceste sancţiuni rămân doar nişte cifre, statistici, nu se plătesc, contravenienţii nu au absolut nicio teamă de repercusiuni, pentru că acestea practic nu există. În lipsa unei legislații coercitive, aceste persoane sunt încurajate să comită în continuare fapte antisociale şi prin exemplificare numărul persoanelor care li se alătură creşte în mod alarmant.
În general, a evalua eficiența unui sistem de pedepse este suficient de dificil, ori, există o multitudine de aspecte ce urmează a fi evaluate şi luate în calcul, cum ar fi: impactul pedepsei asupra făptuitorului, impactul asupra societății în ansamblu și asupra victimei.
O analiză cost-beneficii ar ţine cont de trei elemente: costul estimativ al intervenţiei, efectul estimat şi valoarea estimată a efectului.
Eficiența sancțiunilor se realizează și dacă acestea sunt corect puse în aplicare, dacă cel sancționat știe că trebuie să raspundă pentru faptele sale și că există și alte modalități de a răspunde dacă nu se conformează.
Încălcarea unei hotărâri judecătorești, de a plăti amenda sau de a efectua ore de muncă în folosul comunității, nu are în acest moment nicio repercursiune asupra celui sancționat. Acest lucru face ca, decât persoanele cu bunăvoință să achite sancțiunile contravenționale ori să presteze o activitate în folosul comunităților.
Actele organelor judecătorești fiind acte de aplicare a legilor la cazuri concrete, au în principiu caracter individual și trebuie emise numai în condițiile legii.
Sigur că mulți se întreabă, care este sancțiunea dacă nu vor să presteze munca în folosul comunității. Vor primi o altă amendă, care, dacă nu o vor plăti, va fi înlocuită la rândul ei tot cu muncă în folosul comunității. De aceea, cred că legea ar trebui să instituie pedepse mai aspre, pentru cei care ignoră cu desăvârșire prevederile legale, liniștiți fiind pentru că nu au venituri și bunuri care să fie executate silit pentru recuperarea sumelor datorate.
Supremaţia legii este valoare care stă la baza democraţiei şi în absenţa justiţiei care să asigure respectarea legii nu am putea fi stat modern. Supremația legii, însemnând superioritatea juridică a legii în sistemul de drept, fundamentează conformitatea tuturor actelor juridice cu legea. Ea fundamentează chiar principiul legalității știut fiind ca într-o accepțiune restrânsa, dar corectă și des utilizată, legalitatea înseamnă respectarea legii ca act juridic al Parlamentului”.
De aceea, pentru restabilirea ordinii, a fost propus de către cei doi parlamentari completarea art. 287 din Legea nr.286/2009 privind Codul penal cu modificările și completările ulterioare, astfel încât aceasta să cuprindă o măsură de constrângere și reeducare, care să conducă la achitarea sancțiunilor inițiale, la îndreptarea contravenienților și la prevenirea săvârșirii contravențiilor.
În acest scop completarea art. 287 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu un nou alineat, alin. 1 – indice 1, are următorul cuprins:
Alin. 1 – indice 1: “Nerespectarea hotărârii judecătorești prin care s-a aplicat sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității săvârșită prin neprezentarea la primar pentru luarea în evidență și executarea sancțiunii, sustragerea de la executarea sancțiunii după începerea activității sau neîndeplinirea îndatoririlor ce revin la locul de muncă se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani.”

Traian GUMINSKI