Meci caritabil pentru Ayan! Simona Gogârlă s-a retras oficial din activitate și banii strânși în vânzarea biletelor vor fi donați

Fostele handbaliste de la Oltchim și Rulmentul Brașov au jucat duminică, 20 mai, un meci demonstrativ, încercând să strângă bani pentru Ayan, un băiețel care suferă de o boală genetică rară. Cu acest prilej a avut loc și retragerea din activitate a uneia dintre cele mai bune handbaliste din ultimii ani, Simona Gogârlă, interul care a evoluat pentru ambele formații.

Iubitorii handbalului din Râmnicu Vâlcea care au ales să vină la Sala Traian au văzut la lucru jucătoare din mai multe generații. Au fost încântați de paradele lui Luminița Huțupan, de piruetele Mariei Torok sau de sclipirile Adinei Meiroșu. Nu au lipsit nici handbaliste cu nume aflate încă în activitate, Valentina Ardean Elisei, Paula Ungureanu sau Iulia Curea. S-au jucat două reprize a câte 20 de minute fiecare. La mijlocul celei de-a doua a avut loc și un moment simbolic, Simona Gogârlă predându-i ștafeta fetei sale, Alicia, una din speranțele handbalului feminin românesc. În tribună a fost și președintele de legendă al Oltchimului, Ioan Gavrilescu, cel mai longeviv coonducător de club din România.

Declarații:

“Este retragerea pe care mi-am dorit-o. Nu mă așteptam să am atâția oameni alături. Am avut mari emoții, am alergat toată săptămâna aceasta. Le mulțumesc fetelor, le mulțumesc spectatorilor și mass-mediei care a mediatizat aecst eveniment. Râmnicu Vâlcea rămâne un oraș care trăiește prin handbal. E posibil să avem la Vâlcea din nou o echipă formată din multe romance de valoare dar trebuie să avem răbdare. Eu o văd pe fetița mea o jucătoare foarte bună și lângă ea sunt și altele” – Simona Gogârlă

“Lumea așteaptă foarte multe de la mine. De la anul voi putea evolua și eu în Liga Națională, voi face 16 ani. Sunt mândră de mama mea, sunt mândră că Simona Gogârlă este mama mea, vreau să-i depășesc performanțele. Nu-mi amintesc care a fost primul meci al mamei mele pe care l-am văzut dar îmi amintesc perioada de la Brașov când stăteam în tribună și suflam din vuvuzele și o încurajam” – Alicia Gogârlă

“M-am simțit ca acasă în atmosfera de la Râmnicu Vâlcea. E păcat că s-a retras Simona, e păcat că ușor ușor ne retragem toate din această generație” – Paula Ungureanu

“Acesta este mersul normal al vieții, fiecare avem un debut în orice meserie, în orice profesie. Eu o știu pe Simona ca Țuțuianu, atunci când am adus-o de la Focșani. Am o mare satisfacție că o mare parte a handbalistelor care au evoluat la Oltchim au fost azi pe teren. Asta spune multe despre familia care a fost mereu la Râmnicu Vâlcea. Spune de asemenea că Simona a fost iubită de fostele sale colege. De asemenea, am o mare satisfacție că azi am văzut-o pentru prima data în teren pe fata Simonei, pe Alicia, o handbalistă de doar 15 ani care este o speranță a handbalului românesc. Îmi doresc ca în România să apară multe astfel de handbaliste pentru a avea un viitor în handbalul feminine românesc. Mă bucur că am primit invitația să particip la acest eveniment, prezența mea aici mi-a trezit multe amintiri plăcute, realmente am fost răscolit. Mi-am amintit de multe jocuri care s-au jucat pe muchie de cuțit. Normal că îmi amintesc, de exemplu, de acel meci din semifinalele Cupei Cupelor, cu Podravka când Lidia Drăgănescu a marcat de la 9 metri la ultima aruncare, după ce se terminase timpul regulamentar. Noi ne-am calificat și s-a sărbătorit alături de 3000 de spectator, o mare parte dintre ei intrând pe teren. Rămîn cu marea dezamăgire că Oltchim nu a putut să câștige Liga Campionilor. Am fost aproape în 2010, dar trebuie să recunosc că atunci am întâlnit în finală o echipă mai bună și mă refer acum la Viborg. Puteam să câștigăm trofeul un an mai târziu, dar am dat cu piciorul la această șansă, din motivele care se știu și despre care nu vreau să mai vorbesc (n.r. numirea ca antrenor principal a danezei Anja Andersen). Una peste alta, amintirile sunt în general frumoase. Atunci sala sporturilor era arhiplină. Meritau o sală plină handbalistele venite din țară și străinătate. Sper că cei care au fost prezenți sunt mulțumiți de ce au văzut, inclusive acele momente comice. Am participat la o seară frumoasă una peste alta” – Ioan Gavrilescu

Toți banii strânși din biletele vândute la meciul demonstrativ vor fi donați unui copilaș de opt luni care suferă de Amiotrofie Musculară Spinală tip 1. Până în urmă cu 2 ani, această boală era numărul 1 la moarte infantilă, rata de supravieţuire fiind de maxim 18 luni.

Gabi Cîrjaliu
Video Gabi Henning
Foto Ana Dumitraşcu