Sfaturi pentru femei

În 2015 numărul prietenelor mele a crescut. Mai mult a crescut numărul femeilor ale căror probleme le-am aflat. Sunt de toate vârstele. Sunt divorţate în fapt şi multe în drept. Sunt nemăritate încă. Sunt căsătorite cu bărbaţi plecaţi la muncă. Sunt căsătorite cu bărbaţi care le înşeală frecvent sau care au de formă un mariaj cu ele. Multe mă întreabă de ce sunt singure. Unele nu mă întreabă, dar simt că le frământă acest lucru!

Fiecare femeie, indiferent de vârstă, ar vrea o iubire, o relaţie sigură, un om care să o protejeze. Sunt mulţi bărbaţi singuri care îşi doresc şi ei o relaţie serioasă. De multe ori remarc cum unii interacţioneză cu alţii, dar majoritatea rămân tot singuri. Mai trist este că sunt oameni atât de singuri în realitate care trăiesc la vedere într-o mare aglomeraţie umană şi într-o viaţă intens intimă pe care puţini din cei căsătoriţi o au! Câteva prietene mi-au spus să scriu. Să scriu ce cred eu despre aceste fenomene. Să ajut oamenii să nu mai fie singuri în viaţă. Să dau ceva sfaturi. Nu sunt expert în domeniu. Nu am studii de psihologie, de psihiatrie, de sexologie. Am doar un bagaj de cunoştinţe din fel de fel de domenii, o experienţă în presă de două decenii şi un simţ al observaţiei. Aşa că înşir în continuare nu nişte sfaturi, ci nişte observaţii pe care le consider reale şi care cred că pot ajuta unora din voi.
Unele femei singure se plâng prietenelor că îşi doresc o relaţie, dar că nu pot avea parte de ea din cauza bărbaţilor. Multe din ele, însă, atrag mereu bărbaţii nepotriviţi pentru ele. Reprezentanţii sexului puternic susţin că femeile singure refuză un bărbat de bun simţ pentru că acesta nu are de multe ori multe lucruri de oferit. Majoritatea bărbaţilor urăsc femeile care se plâng prea mult că sunt singure. Sunt femei care nu se plâng, dar care suferă în tăcere… şi unele din ele au şi verigheta pe mâini, dar tot singure sunt.
Multe femei vor să dovedească cu orice preţ că sunt independente. Acest lucru este frustrant pentru mulţi masculi. Ei nu vor femei independente. Unii bărbaţi vor să se facă utili şi le face plăcere să ajute. Se simt aiurea când le este refuzat un ajutor. Alţii vor să deţină controlul. Cu subalternele, cu soţia, cu amantele, cu orice femeie. Vor să fie şefi şi să aibă puterea. Aceşti oameni elimină imediat din viaţa şi din anturajul lor femei care nu pot fi „supuse”.
Am cunoscut femei singure, dar care fugeau de la prima întâlnire. Multe invocă brusc că nu au timp sau că au avut o urgenţă. Nu au nici răbdarea să cunoască pe cineva. Emit păreri despre bărbaţi doar după aspectul fizic sau după o impresie fugară dată de nişte informaţii trunchiate şi neadevărate. Unele femei fug de contacte fizice. Fiziologic nu au nevoie de ele. Altele susţin că nu au nevoie fără să ştie de fapt realitatea.
Destul de multe prietene consideră că un contact sexual înseamnă imens şi nu pot să îl aibă oricând, că nu se cade să o facă cu oricine sau cu prea mulţi bărbaţi. Dar cum să afli dacă te potriveşti cu cineva până la capăt? Şi câţi bărbaţi acceptă să te plimbe sau să vorbească cu tine cu lunile doar aşa… platonic?
Trecute de o anumită vârstă, femeile au diferite probleme. Şi discută despre ele. Bărbaţii însă nu vor să audă problemele legate de copiii altora. Unii nu au copiii lor şi atunci nu înţeleg deloc subiectul şi nu îi interesează. Alţii au copiii lor de ai căror probleme sunt sătui aşa că nu mai vor să se încarce cu altele. O femeie care vorbeşte excesiv despre copiii ei, despre părinţii bătrâni şi bolnavi, despre obligaţii faţă de job, de colege, de rude apropiate, de animale de companie… nu este o femeie atractivă pentru un bărbat singur!
Femeile de acest gen par a nu putea oferi nimic pentru că tot ce au deja dau altora!
Nimeni nu vrea bătăi de cap suplimentare. Toţi ar vrea o siguranţă a relaţiei şi o bunăstare spirituală. Dar câtă lipsă de încredere există în oameni! Cum să faci omletă dacă nu spargi ouă?
Dintre prietenii mei bărbaţi şi din cunoscuţii mei ştiţi cine are cele mai multe succese?
Exact cei care de fapt nu oferă femeilor nimic serios! Exact cei care se iubesc mai mult pe ei înşişi decât pe oricine! Nu îi judec, sunt prietenii mei şi mă bucur pentru ei! Dar mă întristez când văd câte prietene de-ale mele au avut de suferit şi au pierdut timp în viaţă cu astfel de bărbaţi care le consideră obiecte de unică folosinţă.
Mai sunt şi femeile singure în căsnicie. Se mint că trebuie să stea închise acolo găsind pretexte perfecte pentru a nu-şi recâştiga libertatea. Dragostea din căsnicie s-a consumat de multă vreme dacă chiar a existat într-adevăr. Sunt neglijate, unele umilite, înşelate, transformate în bucătărese şi slujnice. Unele stau singure şi aşteaptă ca proastele să vină acasă soţul să vorbească măcar. Şi nimic din ce spun bărbatului de lângă ele nu îl interesează de fapt!
Femeile singure, dar măritate spun că trebuie să fie „acolo” pentru binele copiilor, ăsta este pretextul cel mai des invocat. Altele au o vârstă şi nu se cade să divorţezi la o vârstă. Te-ar judeca rudele, copiii deja mari, poate ai pierde din confort, din avere. Unele realizează că au greşit, dar sunt la început de drum şi speră mereu că ceva se va îndrepta. Nu vor să îşi dezamăgească mama sau tatăl, au relaţii bune cu socrii, au o casă, le este frică că nu ar supravieţui singure.
Am prietene care au divorţat. De ani buni. Femei inteligente şi frumoase. Nu au timp, spun, să îşi facă o relaţie. Şi fizic sunt prinse încă de fostul soţ care le mai satisface uneori, pe fugă, necesitatea intimă, dar mai mult din… obişnuinţă. Respectivii au familiile lor sau iubirile lor, sau altă viaţă
Şi sexul în sine influenţează constant viaţa multora. Caracteristic pentru majoritatea femeilor este următoarea realitate: Dacă din diferite motive au ajuns să se culce cu un bărbat şi a fost cât de cât în regulă contactul ajung să ţină la el, să aibă încredere, să îl iubescă, să facă sacrificii pentru el, să creadă că este perechea lor, să îi pună sufletul şi inima pe tavă. Deşi în mod constant acel bărbat nu are pregătirea intelectuală, sau asemănările, sau inteligenţa necesară pentru nivelul lor. Nu-i aşa că de multe ori aţi văzut perechi total disproporţionate? În care vă întrebaţi ce anume îi leagă pe aceşti oameni. Ei bine, aceste femei, aproape toate, au sau au avut şansa în viaţă să cunoscă bărbaţi care sunt perechea lor mentală, care au aceleaşi aspiraţii, precocupări, care le înţeleg, care le iubesc, care ţin la ele. Degeaba însă. Acelor bărbaţi femeile nu pot să le dea ce au în chiloţi. Deşi se simt bine în compania lor vorbind pur şi simplu, cred că nu s-ar simţi la fel dacă ar face şi sex. Nu se simt atrase fizic, aşa spun sau le opreşte ceva anume, sau nu vor să înşele partenerul pe care îl au deja. Să îi dai unui om doar pentru că ţi-o trage bine sau pentru că te-ai măritat cândva cu el dragostea ta, iubirea, sufletul, inima, pasiunea, timpul, înţelegerea sănătatea, iar în acelaşi timp să nu poţi să te culci cu alt om care îţi dă la rândul lui toate acestea sau ar fi dispus să ţi le dea este unul din paradoxurile care ne costă. Pe toţi cei care poate nu am merita să plătim aşa ceva.
Şi în final trebuie să existe o concluzie. Un îndemn sau un sfat. Nu-i aşa?
Dragele mele ştiute sau neştiute, cunoscute sau necunoscute: daţi corpului, inimii şi sufletului vostru permisiunea să respire şi să se bucure de corpul, sufletul şi mintea celor din viaţa voastră atunci când simţiţi că acei oameni vă vor nu numai pentru a primi de la voi, dar pur şi simplu pentru că voi aţi putea primi ceva de la ei. Altceva decât ceea ce aveţi deja! Altceva decât ceea ce aţi avut vreodată! Sau mai mult decât aveţi acum!

Traian GUMINSKI