Cât de mult rău a făcut DNA oraşului Râmnicu Vâlcea

Trebuie să menţionez de la început că acest articol nu este un atac la adresa Justiţiei. Nu este nicio critică la existenţa DNA, serviciu care este absolut normal să existe într-o ţară ca a noastră. Nu este nici un material de presă destinat a apăra infractorii sau corupţii din judeţ sau din ţară. Este pur şi simplu un articol de presă bazat pe realitate, pe logică, pe evidenţe neştiute de cei care apără independenţa Justiţiei, fără a cunoaşte şi fără a înţelege la ce absurditate s-a ajuns acum în ţara noastră. Nu excludem ca multe oraşe să aibă de suferit din cauza unui sistem instituţional de-a dreptul imbecil, pentru că nu avem pretenţia că Râmnicu Vâlcea este buricul pământului şi un oraş unicat din România.

Cât ne-a costat “execuţia” primarului Gutău?

Nu mai reiau aici întreaga poveste cu arestarea şi condamnarea lui Mircia Gutău. Recapitulez doar că, deşi două instanţe l-au achitat, a treia l-a condamnat. Procuratura DNA înscenase un flagrant în care de fapt nu primarul primise banii, dar cu ajutorul unui denunţător şi a unei înregistrari în care Gutău spunea “NU”, dar procurorii spuneau că făcuse din mână un semn că DA, se fabrică un dosar!
România declanşase în acel an o campanie de imagine care avea ca scop să arate Uniunii Europene că la noi corupţii sunt prinşi şi închişi. Iar procurorii DNA se agitau să obţină condamnări cu răsunet şi pentru a face faţă campaniei, dar şi pentru a promova.
Probabil în niciun stat din UE primarul nu ar fi fost condamnat deoarece nimeni nu era sigur că acei bani ar fi ajuns la el. Dovada execuţiei la comandă a venit mai târziu când CEDO a dat o decizie în care arată că ultima instanţă i-a încălcat acuzatului drepturile de apărare. Primele instanţe îl achitaseră probabil şi pe un raţionament logic. În acel moment valoarea unor apartamente construite în plin centrul Râmnicului, lângă Parcul Mircea cel Bătrân, ar fi fost atât de mare, încât orice constructor sau investitor cu scaun la cap ar fi plătit fără ezitare acea sumă pentru o aprobare şi fără să reclame nimănui, deoarece ar fi recuperat-o de zeci de ori şi ar fi obţinut un profit foarte mare din vânzarea blocului. Deci întregul denunţ era cusut cu aţă albă. Cu ce l-au avut procurorii la mână pe denunţător pentru a realiza acea înscenare, nu vom afla probabil niciodată.
Dar am aflat pe propria noastră piele, de râmniceni, cât ne-a costat pe noi acel lucru.

Costuri sigure

1. Cu primarul închis au loc alegeri parţiale pentru funcţia de primar. Costul integral al acestor alegeri este suportat din bugetul local.
2. Râmnicenii suportă salariul noului primar, dar suportă, alături de toţi românii şi costurile legate de întreţinerea deţinutului Mircia Gutău de aproximativ 29 de milioane lunar. Mai suportăm şi costurile legate de întregul mecanism de investigare: salarii procurori, anchetatori, DIICOT, grefieri, judecători, transport deţinut la procese, documente etc.

Costuri indirecte

1. Râmnicul este lipsit brusc de un primar eficient, autoritar, cu obiective clare. Ca urmare se întâmplă următoarele lucruri. Noua conducere bulversează întreaga administraţie, schimbă oameni, renunţă la unii furmizori. Societatea de transport urban decade, acolo se ajunge la furturi de benzină, la sinecuri, la delăsare. Echipele sportive decad, investiţiile se ciuntesc. Proiectul de modernizare a Parcului Zăvoi stagnează, este finalizat foarte târziu şi cu multe sincope. Proiectul zonei centrale este finalizat abia după mulţi ani şi cu întârziere tot de Mircia Gutău redevenit primar. La Baza de Agrement din Ostroveni se fac nişte investiţii greşite pe un proiect imbecil şi un studiu de fezabilitate nerealist. Şi cel mai grav proiectului de modernizare a podului de peste râul Olt i se ciuntesc “bretelele de legătură”. Podul este finalizat cu nişte “cocoaşe de cămilă” şi nişte lifturi scumpe şi inutile, dar fără bretele e legătură cu bulevardul Dem Rădulescu, traficul greu se descarcă în centrul oraşului. Abia acum Gutău încearcă să refacă bretelele. Pe banii noştri, alt proiect, alţi ani de zgomote şi mizerie. Nimeni nu poate calcula în bani, cât costă toate acestea.

O nouă condamnare “scumpă” pentru contribuabili

La primărie ajunge primar Emilian Frîncu, candidat USL şi mare liberal. Primăria se transformă într-un “talcioc” în care consilierii apropiaţi noului edil fac jocurile şi vând influenţă. Acesta nu are în plan decât promovarea oamenilor săi şi salvarea Televiziunii Vâlcea 1 pe care o înfiinţase prin 1990. Din dorinţa de salvare cere o şpagă sub forma unui contract de publicitate unor proiectanţi. Care încurajaţi deja de precedentul DNA – Gutău apelează la procurori. Aceştia operează o nouă arestare. Probabil Frâncu ceruse şpaga. Dar proiectanţii puteau să nu o dea, căci până la urmă şi–ar fi recuperat banii. În fine, omul este condamnat, dar în administraţie o perioadă nu se face nimic. Procesul este lung şi normal, că doar este plătit de contribuabili. Instanţele, în loc să decidă ca acest om să nu mai poată candida niciodată la nimic şi să îi dea o condamnare cu suspendare, îi dau una cu executare. Veţi spune că este corect, trebuia să stea la puşcărie pentru că luase şpagă. Dar a stat la puşcărie şi a suferit intervenţii chirurgicale şi tratamente pe banii noştri. Timp în care am plătit şi un primar interimar. Care nu s-a remarcat cu nimic, căci altfel câştiga uşor următoarele alegeri mai ales că interimatul a durat, ilegal, extrem de mult Guvernul ezitând să respecte legea şi să facă anticipate.
Condamnarea a doi primari de Râmnic devine o ştire reluată şi de mas media din Europa. Ne alegem cu o imagine proastă, investitorii fug de noi, turiştii ne ocolesc doar procurorii avansează şi primesc aplauze, şi felicitări pe net, şi televiziuni de la unii care nu înţeleg absolut nimic din sincopele unui sistem imbecil. Statul cheltuieşte bani şi Râmnicul pierde bani.

Lovitura finală sau de ce pierdem un cartier modern

Zilele acestea am pierdut, noi ca oraş, posibilitatea de a avea un cartier modern, posibilitatea de a salva un liceu şi de a avea o secţie a unei unversităţi de stat funcţională. O spun răspicat că existenţa DNA, dar mai ales modului în care interpretează legea procurorii acestei direcţii sunt cauzele acestei noi lovituri dată Râmnicului.
La desfinţarea mai multor unităţi militare din România statul a decis să treacă fostele cazărmi în proprietatea unor ministere. Cazarma de la marginea oraşului (spre Vlădeşti) unde a funcţionat o unitate de vânători de munte şi una de geniu a fost dată Învăţământului. Care a repartizat clădirile Facultăţii din Piteşti. Nu au existat fonduri pentru modernizare, iar noii stăpâni au lăsat totul în paragină. Studenţii nu s-au înghesuit să înveţe la marginea oraşului în spaţii fără dotări. Clădirile au devenit insalubre, locuite de haite de câini vagabonzi, de aurolaci, cerşetori, şobolani. Gunoaiele zac mormane şi orice agent economic din Râmnic ar fi amendat drastic, non stop dacă ar avea în curte aşa ceva. E chiar ridicol să dai amendă unui om 20 de milioane pentru un chiştoc aruncat pe stradă, dar să laşi pe cineva să creeze un focar de infecţie în oraş.
Primarul Gutău a avut un plan. Unul genial. Acela de a folosi suprafeţele de acolo, din fostele unităţi, pentru a crea un cartier de blocuri. Prin ANL sau prin asociere cu un investitor. A propus un schimb. Unul mai mult decât echitabil. Universitatea primea spaţii moderne în plin centrul oraşului. La Liceul Oltchim. Putea să păstreze şi clase de liceu, iar unii absolvenţi ai acestora să devină apoi studenţi.
Pentru schimbul de terenuri şi clădiri era nevoie însă de aprobarea Ministerului şi de o hotărâre de Guvern
Ambiţios, edilul a sperat până în ultima secundă că logica binelui va învinge.
Redacţia noastră însă ştia că nu va fi aşa. Pentru că nici un membru al Guvernului sănătos la cap nu vrea să meargă la puşcărie. Chiar dacă ar face-o pentru o cauză bună.
Era evident că vot refuza să semneze şi să se implice. Cazul seamănă izbitor de mult cu ceea ce presa de scandal a prezentat ca Afacerea Belina. Un Guvern a dat un teren şi nişte clădiri unui consiliu judeţean. Care a închiriat acele bunuri unor societăţi. Procurorii au considerat aceasta o afacere ilegală. Au deschis dosare, au lansat acuzaţii, au început investigaţiile. Nu ştiu cine şi ce a câştigat la Belina. Dar nu e greu de presupus că la Râmnic dacă acest schimb de terenuri şi clădiri era perfectat, câştiga oraşul. Un cartier nou. Câştigau firmele care îl construiau, băncile care ar fi dat credite celor care–şi luau locuinţe. Noii proprietari ar fi plătit anual impozite pe acele apartamente. Facultatea avea un spaţiu modern şi poate studenţi. Liceul Oltchim nu se mai comasa şi continua să funcţioneze.
Dar cu siguranţă unul sau mai mulţi procurori nu ar fi ratat ocazia să acuze. Pe premierul de acum, pe ministrul Educaţiei, pe alţi funcţionari şi poate din nou pe primarul Mirca Gutău.
Aşa că mai bine nu se face nimic. În mii de localităţi din România nu se mai face nimic. Primarii se mulţumesc să îşi ia salariile. Nu au tupeul de a risca pe care îl are Mircia Gutău. Unii nici nu mai depun proiecte pe fonduri europene de frica unor eventuale acuzaţii ulterioare ale procurorilor. Unii nu mai fac nimic de frica Curţii de Conturi. Prin ministere mii de funcţionari plimbă hârtii şi nici nu îndrăznesc să gândească un proiect benefic cuiva. Păi de ce să îşi rişte pielea.
În ţară mii de oameni manipulaţi iau apărarea procurorilor şi considferă că justiţia este atacată, iar sintagma “stat paralel” este una inventată de corupţi. Oamenii cinstiţi gândesc că nu poţi fi acuzat sau închis dacă eşti cinstit. Ei nu cunosc şi nu înţeleg la ce absurditate de justiţie s-a ajuns.

Epilog pentru manipulaţi

Invitată în emisiunea „Adevăruri de viață”, judecătoarea Gabriela Baltag, membră a Consiliului Superior a Magistraturii, a mărturisit că există multă presiune acum printre judecători, în ceea ce privește dosarele care vin de la procurori: „În ultima lună m-am întrebat ce face un judecător, care are în față un dosar de care nu mai este sigur, pentru că am mers la bilanțuri, la foarte multe instanțe și nu pot să nu vă mărturisesc că judecătorii își pun problema veridicității din dosar. Niciodată nu și-a putut imagina că ar putea exista suspiciuni în acest sens. Dar poate exista o suspiciune. Un judecător nu are toate pârghiile să verifice de la un capăt până la final”.
Şi spunem noi: chiar dacă ar şti adevărul, un judecător judecă după probe, nu după logică.
Logica este evidentă: Râmnicu Vâlcea a pierdut şi pierde din cauza DNA. “Probele” de pe net şi televiziuni arată însă că Justiţia este atacată de corpuţi, de infractori, de mercenari de presă plătiţi.

Traian GUMINSKI