Cine permite ilegalităţile din taximetria vâlceană

În Vâlcea în nici un sector nu se întâmplă atâtea ilegalităţi la un loc ca în serviciul de taximetrie. Şi culmea, se spune că aici se fac controale permanent, taximetriştii se plâng de taxe, de dări, de lipsa locurilor de parcare şi de numărul mare de licenţe acordare de primărie.

Culmea este că aproape tot oraşul, deci şi cei care ar trebui să aibă grijă la respectarea legilor ştie despre multe ilegalităţi din acest domeniu. Dar iată ce ştie toată lumea, iar Primăria, ITM, Protecţia Consumatorilor şi ANAF se fac că nu cunosc. Se fac, pentru că nu ştiu cui să paseze responsabilităţile pe care le au şi pentru că funcţionari sunt incompetenţi şi nu pot găsi soluţiile legale de rezolvare a problemelor.

1.Nu există de fapt angajatori
Unii taximetrişti au propriile autoturisme şi lucrează în PFA sau SRL-uri care le aparţin. Majoritatea însă sunt aşa zişi salariaţi la firme care deţin taxiuri, autorizaţii de funcţionare şi licenţe. Aceşti oameni sunt orice, numai salariaţi nu sunt. În realitate, angajatorii lor sunt nişte oameni care le închiriază nişte autoturisme. Angajatori le cer o sumă fixă zilnic ca şi cum aceşti oameni ar fi nişte chiriaşi pe maşinile lor şi nu nişte salariaţi. Le cer bani dar nu le dau salarii, nu le dau concedii de odihnă, nu le plătesc concedii medicale, nu le acordă zilele libere prevăzute de constituţie, nu le fac un program de lucru zilnic, nu îi urmăresc când lucrează şi cum lucrează, în ce ţinută, cu ce maşini. Nu urmăresc decât taxa zilnică. Care este evident predată la negru aşa zisului angajator.

2. Nu există contracte de muncă reale
Ca să nu aibă problemele cu ITM, taximetristul are un contract de muncă. Evident pe salariul minim pentru ca la stat să fie vărsate contribuţii cât mai puţine. Dar nu asta ar fi marea problemă pentru că în Vâlcea 90 la sută din oamenii din mediul privat au salariul minim pe hârtie. Problema este că aceşti oameni au contracte nesimţite de 2 sau 4 ore pe zi. Şi lucrează 10-12 uneori chiar mai mult de 16 ore consecutiv. Este cea mai mare bătaie de joc. Un transportator de marfă trebuie să ia pauza la 4 ore şi jumătate şi nu are voie să şofeze mai mult de 9 ore din 24. În Vâlcea cei care transportă oameni lucrează la extenuare. Şofează şi după 20 de ore, mai ales cei care au maşina “închiriată” o zi da şi una nu. Toată lumea ştie, şi ar fi soluţii destule, pentru a forţa cărţi de muncă pe 8 ore, dar şi respectarea acestui program de lucru. În taximetria din Vâlcea nu există sâmbete libere, duminici libere, nu există sărbători legale, nu există concedii de odihnă.
Pasagerii sunt prejudiciaţi, statul este prejudiciat, ANAF este prejudiciat, Primăria, CAS, Fondul de Pensii.
Sănătatea salariaţilor din taximetrie este pusă în pericol. Precum şi sistemul de asistenţă socială pentru că aceşti oameni vor ieşi la pensie extenuaţi dar cu pensii de mizerie conforme cu aceste contribuţii de mizerie pe care le dau după contractele de muncă.

3. Evaziune
În mod logic cei care sunt taximetrişti plătesc patronilor taxa zilnică. Şi restul încasărilor îl bagă în buzunar şi îl duc acasă. Acest rest este de fapt salariul lor real. Dar pe acte figurează salariul minim corespunzător unui contract de 4 ore sau de 2 ore. Normal că taximetristul obţine venituri mult mai mari decât cele pentru care plăteşte impozit şi contribuţii. Iar cei de la ANAF umblă aiurea pe la fast-fooduri să caute evaziuni fiscale şi să dea amenzi. În loc să colaboreze cu cei de la ITM şi cu cei de la primărie pentru a pune capăt acestui banditism din taximetria vâlceană.

4. Maşini prea multe
Deseori vedem aglomeraţia din staţiile de taxiuri. Dar deseori cei care au nevoie noaptea de un taxi găsesc greu unul liber. Este rezultatul unui program haotic al celor care lucrează. Dar şi vina celor care permit existenţa pe piaţă a prea multe autoturisme care să facă taxi. Pe un autoturism lucrează, de multe ori, un singur salariat. Uneori doi. Dar şi când există doi salariaţi pe cap de autoturism în fiecare zi lucrează de fapt tot unul singur. Numărul de maşini ar putea scădea în timp ce numărul de salariaţi ar rămâne acelaşi sau ar şi creşte. Asta dacă primăria ar insista ca pentru fiecare autorizaţie în parte să existe minim 3 cărţi de muncă a 8 ore pe maşină autorizată. Iar firmele ar avea grafice în care oamenii să aibă zile libere, concedii d e odihnă etc. Nu este normal ca la o oră pe stradă să existe 700 de taximetre în trafic iar la altă oră să existe numai 40. Râmnicu Vâlcea nu are nevoie de multe maşini care să polueze şi să ocupe locurile de parcare. Are nevoie de mai multe cărţi de muncă. Şi ele se pot obţine dacă se va pune piciorul în prag.

Cum ar trebui să se desfăşoare acest serviciu

Simplu, legal şi eficient. Cu contracte de muncă de 8 ore pe zi. Cu ture pe fiecare maşină, adică cu şoferi care lucrează în schimburi. Cu ţinută elegantă la şoferi, adică pantalon, stofă, pantof, cămaşă, cravată, (ca în ţările civilizate din Europa). Cu predarea încasărilor zilnice la firma angajatoare nu a unei taxe. Cu distribuţia echitabilă a maşinilor pe zonele din oraş de către angajator. Cu GPS-uri pe maşini. Râmnicul are nevoie de două, hai, maxim trei firme puternice şi serioase, nu de o grămadă de PFA uri şi SRL-uri în care fiecare iese la program când vrea şi stă cât poate.

Traian GUMINSKI