Marin Covrig, șeful călușarilor din Bălcești! De mai bine de 30 de ani, artistul îi învață pe copii tainele dansurilor populare românești

Învăţătorul Marin Covrig este un personaj aparte al Oraşul Bălceşti. De mai bine de 30 de ani îi învaţă pe copiii care i-au trecut pragul clasei jocurile populare româneşti.

“Aşa am învăţat şi eu de la cei bătrâni, că tradiţiile româneşti trebuie păstrate, că ce e al nostru nu trebuie pierdut, că trebuie predate din generaţie în generaţie. Copiilor le place şi vă spun sincer, nu am avut elev care după ce a terminat şcoala generală să nu ştie să joace căluşul, hora de mână, sârba sau balta. Înainte căluşul, de exemplu, se juca pe trei generaţii, îl jucau copiii, liceenii şi oamenii care nu mai aveau treabă cu şcoala, şi 80 de ani aveau cei ce jucau. Acum sunt mai multe preocupări, nu mai e ca pe vremuri dar facem şi no ice putem, ar fi păcat să ne pierdem tradiţiile“, spune Nea Marin. Învăţătorul din Bălceşti ţine sub catedră în permanenţă un acordeon şi nu e zi să nu cânte împreună cu elevii săi măcar câteva melodii: “Cântăm cântece populare. La mine la clasă nu se aud manele sau alte melodii împrumutate de la alte popoare. Noi suntem români nu altceva“.

Au cumpărat un xerox din banii strânşi la colindat

Acum câțiva ani, elevii lui Marin Covrig au plecat la colindat şi au reuşit să strângă o mică “avere“. Banii au fost drămuiţi bine: “Am fost la colindat cu copiii din două clase. M-a ajutat şi colega mea, doamna învăţătoare Iulia Popescu. Am fost peste tot prin Bălceşti. Am cântat colinde româneşti, din acelea care te ung pe inimă când le asculţi. Am strâns ceva bani, să ştiţi. Oamenii au fost darnici, le place să-i asculte pe copii şi din puţinul pe care-l au rup o parte şi pentru ei. Am reuşit să cumpărăm un xerox pentru clasă pentru că ne trebuia. Acum e al nostru, ne folosim de el şi tare bun este. O altă parte din bani au transferat-o la fondul clasei, să nu mai aducă elevii de acasă că au şi părinţii lor probleme, nu au de unde să mai de ape vremurile acestea. În fine, ce a rămas le-am împărţit la copii să-şi ia caiete şi ce le mai trebuie. Nu ne-am îmbogăţit, dar nici rău nu a fost. Altă dată, când am mai fost cu colindul am strâns bani şi am dus copiii în excursie. Ne-am dus împreună la Peştera Muierii şi la Polovragi. Mulţi dintre ei să ştiţi că ies rar din Bălceşti şi cu toţii s-au bucurat. Nu a trebuit să plătească nimic şi au avut şi bani să-şi ia câte un suvenir. Aşa vom face mereu, cumpărăm ce ne trebuie din ce strângem. Mie nu-mi trebuie bani, toţi îi folosim pentru binele copiiilor. Acum ne pregătim pentru Sărbătoarea de Rusalii. Atunci se joacă în special căluşul. Facem repetiţii pentru că vom merge până la Craiova şi trebuie să fim gata să dăm un nou spectacol pe cinste. A devenit o tradiţie ca elevii din Bălceşti să meargă în Bănie să facă demonstraţii. Oamenii ne ştiu, se strâng mulţi în jurul copiilor, să-i vadă. Şi când va fi Ziua Liceului de la Bălceşti avem program special, niciodată nu a lipsit echipa de căluşi. Ei primesc cele mai multe aplauze din partea spectatorilor“.

Costume de la Tismana

Învăţătorul de la Bălceşti pune mare preţ pe lucrurile vechi, iar costumele pe care le îmbracă elevii care joacă la căluş au aproape de 40 de ani: “Sunt de la Tismana costumele. Țin la ele ca la ochii din cap. Şi copiii le îngrijesc, ştiu că trebuie avută mare atenţie cu ele. Odată la 4 ani le predau părinţilor, aşa se păstrează mai bine. Şi acordeonul la care cânt are ani buni, dar merge foarte bine. E mai bun decât unul nou, şi la el ţin mult. Nu facem dansuri pentru performanţă, nu participăm la concursuri, cel puţin deocamdată. Eu sunt de părere că mai bine să înveţe toţi copiii, decât să fac o selecţie riguroasă şi să lucrez numai cu cei care vor participa la concursuri. Mi-au trecut părin mână multe generaţii de elevi şi sunt decis să merg în continuare pe acest drum. Ceea ce mă bucură cel mai tare este că şi fiul meu mi-a călcat pe urme. Face parte dintr-un grup de folk şi muzică uşoară, participă şi la diverse festivaluri. Nu eu i-am impus, singur s-a decis să urmeze acest drum”.
Marin Covrig a cântat şi la nunţi până acum câţiva ani şi era căutat în zonă, dar a decis să se dedice numai copiilor. “Am cântat şi la nunţi, dar mai mult la prieteni. Mă chemau şi nu-i puteam refuza. Acum nu mă mai duc, am ajuns la o vârstă şi nu mai am tragere de inimă pentru aşa ceva. Prefer să-mi păstrez energia pentru copii. Cu ei nu mă plictisesc niciodată. Aşa planuri de viitor mai am eu. Mi-ar plăcea să facem aici la Bălceşti un grup vocal bărbătesc, ca pe vremuri, o să vedem dacă vom şi reuşi. Vă spun eu ceva, multă lume face bancuri acum despre Cântarea României de pe vremea comuniştilor. Eu spun că a fost un lucru bun. Toată lumea se pregătea pentru acel festival, era o concurenţă foarte mare şi elevii chiar erau conectaţi la tot ce se petrecea atunci. Nu ar fi rău ca cineva să mai facă o Cântare a României, vă spun eu că ar avea succes“, ne mărturiseşte artistul.

Gabi Cârjaliu