FOTO Mănăstirea Blănoiu, locul în care liniștea munților se întâlnește cu rugăciunea. O poveste despre credință, dăruire și oameni cu suflet mare

Pe Valea Oltului, în comuna Racovița, la Blănoiu, departe de agitația cotidiană și înconjurată de frumusețea munților, se află un loc în care timpul pare să curgă altfel. Mănăstirea „Pogorârea Sfântului Duh” este un așezământ monahal relativ tânăr, dar cu o poveste construită prin credință, dăruire și multă muncă.

Așezată la aproximativ 700 de metri altitudine, în apropierea DN7, între Râmnicu Vâlcea și Sibiu, mănăstirea ocupă un loc aparte pe harta spirituală a județului Vâlcea. Poziționarea sa, la confluența dintre două provincii istorice, Țara Românească și Transilvania, face ca aici să ajungă, la hramuri și în zile de sărbătoare, credincioși și pelerini din ambele regiuni.

O ctitorie ridicată din credință și dăruire

Povestea noii mănăstiri de maici a început oficial la 2 octombrie 2010, când a fost pusă piatra de temelie de către Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, și Preasfințitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Cu acel prilej a fost târnosit și paraclisul cu hramurile „Acoperământul Maicii Domnului” și „Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei”.

Ctitorii așezământului sunt părintele Ioan Comăneci și familia sa, alături de sponsorul principal, Frank Timiș, contribuția acestora fiind esențială pentru ridicarea și dezvoltarea mănăstirii.

O construcție impresionantă, cu arhitectură bizantină

Biserica mănăstirii, proiectată chiar de părintele Ioan Comăneci, impresionează prin arhitectura sa în formă de cruce bizantină, completată de clopotniță și pridvor. Edificiul are o lungime de 47 de metri și o lățime de 11 metri, fiind centrul spiritual al întregului complex monahal.

Pe lângă biserică și paraclis, ansamblul cuprinde un arhondaric desfășurat pe trei niveluri, cu 20 de chilii, spațiu destinat vieții monahale și primirii celor care caută liniște și apropiere de Dumnezeu.

Ziua în care biserica a fost sfințită

Un moment de referință în istoria mănăstirii a fost 16 octombrie 2011, în Duminica a XXI-a după Rusalii, când biserica mare a fost târnosită.

Slujba de sfințire a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, Preasfințitul Andrei Făgărășanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, și Preasfințitul Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, înconjurați de un sobor impresionant, format din peste 60 de preoți și diaconi.

A fost o zi de mare sărbătoare pentru comunitate, un moment care a încununat eforturile celor care au contribuit la ridicarea acestui lăcaș de cult.

Un loc de rugăciune pentru credincioșii din două provincii istorice

Astăzi, Mănăstirea Blănoiu rămâne un reper spiritual pe Valea Oltului. Aici, credincioșii găsesc liniștea rugăciunii, frumusețea slujbelor și ospitalitatea unei obști monahale care păstrează vie tradiția vieții duhovnicești.

La marile sărbători și, mai ales, la hram, drumul spre Blănoiu este străbătut de pelerini din Oltenia și Transilvania, uniți de aceeași credință.

Dincolo de zidurile sale, mănăstirea poartă o poveste despre oameni care au crezut într-un vis și l-au transformat într-un loc al rugăciunii. Un loc în care liniștea muntelui, clopotele bisericii și credința oamenilor se întâlnesc într-o frumusețe aparte.

Letiția Lazăr
Foto sursă Arhiepiscopia Râmnicului