De ce se tem unii politicieni de SRI

Actualele servicii secrete din România nu s-au înfiinţat de la zero. Imediat după Revoluţia din 1989, mulţi membrii marcanţi, dar şi ofiţeri şi agenţi simpli ai fostei temute Securităţi a Statului s-au infiltrat în noile servicii democratice care au apărut.

Lideri politici experimentaţi ai partidelor de azi ştiu bine cum au acţionat unii din aceşti “securişti” şi cum au intervenit în răsturnarea unor guverne, modificarea rezultatului unor alegeri şi alte jocuri de culise asemănătoare. Mai ştiu aceşti oameni politici că un stat controlat puternic de serviciile secrete este nu un stat democratic, ci un stat extrem de periculos pentru fiecare din cetăţenii săi.
Cunoaştem martori importanţi care au asistat de exemplu în 1996 la trucarea rezultatului alegerilor Parlamentare. Interesele SRI erau atunci ca, Convenţia Democratică din România să câştige alegerile pentru a mima în Occident alternarea forţelor politice la putere şi democraţia. Au fost înfiinţate nenumărate partide şi partiduleţe de stânga pentru a risipi voturile de stânga şi pentru a crea drum spre majoritatea Parlamentară politicienilor din CDR.
Cu toate acestea, pe lângă PDSR, conform votului în Parlament ar fi trebuit să intre şi PSM-ul lui Ilie Verdeţ, dar şi Partidul Socialist a lui Tudor Mohora. Ambele formaţiuni obţinuseră aproape 5 % din voturi, iar pragul electoral în acel an pentru intrarea în Parlament era de 3%.
Nucleul dur din SRI, condus atunci de Virgil Măgureanu a măsluit toată noaptea de după vot rezultatele, iar dimineaţă ambele partide ieşeau definitiv din Parlament după declararea oficială a rezultatului. Securiştii reuşiseră să doboare scorul fiecărei formaţiuni la sub 3%.
Pentru cititorii noştri care nu ştiu cine a fost Virgil Măgureanu precizăm că acesta s-a născut la data de 19 martie 1941, în satul Giurtelecu Hododului din comuna Hodod (judeţul Satu Mare), numindu-se la naştere Imre Asztalos. A urmat cursurile Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti (1964–1969), obţinând titlul de doctor în ştiinţe politice la Universitatea Bucureşti (1978).
După absolvirea facultăţii a fost cadru universitar de psihosociologie la Academia de Studii Social Politice “Ştefan Gheorghiu” din Bucureşti (1969-1989). După cum afirmă generalul Ion Mihai Pacepa, Măgureanu a devenit colaborator al Securităţii interne în februarie 1972 şi a fost apoi încadrat în DIE cu grad de căpitan şi numele conspirativ “Mihăilă Mihai”. Documentele originale care atestă calitatea sa de ofiţer de Securitate se află în arhivele DIE. (…) În 1978, Academia i-a oferit un post de profesor şi Măgureanu a cerut conducerii DIE să fie trecut în rezervă. Cererea i-a fost aprobată parţial. A fost trecut în rezervă, dar a fost menţinut colaborator. Sarcina lui era să sprijine efortul DIE de a trimite la Academie cadrele sale acoperite fără a le deconspira apartenenţa la Securitate. Ofiţerul de legătură al lui Măgureanu în această nouă poziţie a fost generalul Nicolae Ceauşescu, fratele dictatorului, care funcţiona ca director de cadre al DIE sub numele conspirativ “Nicu Călin”.
În mai 1989 a fost plasat sub domiciliu forţat la Focşani, fiind angajat ca muzeograf la Muzeul Judeţean Vrancea, ca urmare a opoziţiei faţă de regimul Ceauşescu. În perioada decembrie 1989 – martie 1990 este membru al CFSN şi CPUN, participând la 25 decembrie 1989 la procesul soţilor Ceauşescu de la Târgovişte.
La data de 26 martie 1990, prin Decretul nr. 181, Virgil Măgureanu a fost numit în funcţia de director al Serviciului Român de Informaţii, îndeplinind această funcţie până la 25 aprilie 1997, când a demisionat.
Peste câţiva ani, la un şpriţ, Virgil Măgureanu, bine dispus, povestea unor amici cât de mult au avut de furcă oamenii săi pentru a truca alegerile din 1996.
În aceste condiţii este normal ca liderii actualei coaliţii din Parlament şi Guvern să se teamă că oamenii din servicii sunt implicaţi în acţiuni care urmăresc destabilizarea ţării şi manipularea populaţiei pentru a forţa demisia sau demiterea Guvernului.

Traian GUMINSKI