FOTO/VIDEO La 85 de ani, încă mai bate fierul! Povestea familiei Gubandru din Lăcusteni, unde o meserie de odinioară se transmite din tată în fiu

Într-un colț al comunei Lăcusteni, din județul Vâlcea, există un atelier în care timpul pare să fi rămas pe loc. Nicovala, focul forjei și uneltele de lucru spun povestea unei meserii care, odinioară, era nelipsită din viața satului, dar care astăzi este tot mai rar întâlnită. Aici, la 85 de ani, Ion Marin Gubandru încă mai trece pragul atelierului și își ajută fiul, Nicolae, în vârstă de 42 de ani, să ducă mai departe o tradiție de familie.

Este povestea a doi oameni legați nu doar prin sânge, ci și printr-o meserie învățată, respectată și transmisă din generație în generație. O poveste despre muncă, sacrificiu, inventivitate și încăpățânarea frumoasă de a nu renunța, chiar și atunci când vremurile nu mai sunt de partea ta.

A început ucenicia la 12 ani

Pentru Ion Marin Gubandru, drumul în lumea fierăriei a început foarte devreme. Avea numai 12 ani când a intrat ucenic la un meșter pe care oamenii îl numeau „jupân”. A rămas lângă acesta timp de cinci ani, învățând pas cu pas tainele unei meserii care avea să-i marcheze întreaga viață.

La 17-18 ani, după încheierea uceniciei, s-a angajat la Petrom, la Văteni, ca fierar-forjor. Nu s-a oprit însă aici. În aproximativ doi ani a învățat și sudura, meserie de care s-a îndrăgostit și pe care a practicat-o ulterior în mai multe locuri.

A lucrat în zona București–Constanța, apoi a revenit în Vâlcea, la Autovara Botești, unde a fost cinci ani radiatorist și alți cinci ani fierar-forjor. A trecut și pe la CAP, inclusiv prin activitatea de la brutărie, iar ultimii 20 de ani de muncă i-a petrecut ca sudor electric și autogen la sonde.

S-a pensionat în 1999, dar nu a putut sta departe de meseria care îl însoțise încă din copilărie. Și-a amenajat un atelier improvizat, așa cum îi place chiar lui să spună: „Am făcut un atelier improvizat și așa a rămas improvizat”.

Fierarul care și-a construit propriul ciocan pneumatic

Ion Marin Gubandru nu a fost doar un om priceput la lucrul cu fierul, ci și un meșter cu spirit inventiv. Cu mulți ani în urmă, a avut ideea de a-și construi propriul ciocan pneumatic, un echipament care, la vremea respectivă, reprezenta o adevărată noutate.

L-a proiectat și l-a realizat singur, pornind de la nevoile atelierului și de la experiența acumulată în zeci de ani de muncă. Vestea despre această realizare s-a răspândit, iar oamenii veneau special să vadă mecanismul construit de fierarul din Lăcusteni.

„Așa m-am gândit eu, l-am proiectat și l-am făcut. Pe vremurile alea era o noutate mare, toți veneau să-l vadă”, își amintește bătrânul meșter.

Astăzi, la 85 de ani, nu mai poate lucra ca odinioară. A trecut printr-o operație la inimă și medicii i-au interzis efortul și activitățile precum sudura. Cu toate acestea, nu s-a desprins de atelier și încă își ajută fiul atât cât îi permite puterea.

„Am 85 de ani și nu prea mai pot să lucrez în atelier, dar îl mai ajut pe fiul meu. Am făcut o operație la inimă și nu mai am voie să sudez. Înainte aveam atelierul plin, veneau oamenii și le făceam de toate. Acum vin foarte rar. Mulți folosesc polidiscul și alte instrumente, iar oamenilor li se pare scump orice”, povestește Ion Marin Gubandru.

Zece ani în Italia, apoi întoarcerea acasă

Fiul său, Nicolae Gubandru, are 42 de ani și a învățat fierăria chiar lângă tatăl său. A crescut în preajma atelierului, a urmărit munca acestuia și, treptat, a deprins meseria. Tatăl vorbește cu mândrie despre felul în care băiatul a învățat repede și i-a preluat priceperea.

Drumul lui Nicolae nu a fost însă unul lipsit de ocolișuri. Ca mulți alți români, a plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun. A stat zece ani în Italia, unde nu a lucrat ca fierar, ci în domeniul instalațiilor, meserie pe care a învățat-o acolo.

Întoarcerea în țară a fost determinată de o dramă familială. Mama sa a suferit un accident vascular cerebral și a rămas imobilizată la pat. Nicolae a ales să revină acasă pentru a avea grijă de ea până în ultimele clipe ale vieții.

După pierderea mamei, a rămas în Lăcusteni și s-a întors la meseria pe care o învățase de la tatăl său. Astăzi, el este cel care ține atelierul în funcțiune.

„Am plecat și eu, ca tot românul, într-o altă țară, să fac bani, pentru că aici, la noi, nu prea se găsesc locuri de muncă. Trebuie să mergem fie la Bolcești, fie la Drăgășani, e departe și nici acolo nu găsim mare lucru. Am stat zece ani în Italia, unde nu am făcut fierărie, ci am lucrat în domeniul instalațiilor. Am învățat și această meserie acolo.

A trebuit însă să mă întorc pentru că mama mea a suferit un accident vascular cerebral și a rămas la pat. A trebuit să o îngrijesc până în ultimele clipe ale vieții sale. După aceea, m-am apucat din nou de meseria aceasta și aici am rămas”, povestește Nicolae Gubandru.

Multă muncă, cheltuieli mari și câștiguri tot mai mici

Deși în Lăcusteni și în comunele din apropiere fierarii au devenit tot mai greu de găsit, activitatea nu este nici pe departe una profitabilă. Oamenii încă au nevoie de reparații la unelte agricole, de sape, pluguri și alte obiecte folosite în gospodărie, însă comenzile sunt mult mai rare decât în trecut.

În plus, costurile materialelor și ale combustibilului necesar forjei au crescut considerabil. Pentru Nicolae, numai achiziția cărbunelui reprezintă o cheltuială importantă, iar recuperarea banilor se face greu, uneori în luni de zile.

„De multe ori îmi vine să renunț, pentru că nu este rentabilă activitatea, este doar o meserie de subzistență. Dar găsesc mereu puterea să o iau de la capăt. Ca să vă dau un exemplu, eu cumpăr cărbune nu doar pentru încălzirea locuinței, ci și pentru forjă. Dau câte 20 de milioane de lei vechi pe cărbune, iar banii aceștia îi recuperez, dacă îi recuperez, în timp și cu țârâita”, spune fiul.

Sunt zile în care se gândește să pună punct activității, însă oamenii care îi trec pragul și lucrările care apar îl fac să continue. Știe că meseria este necesară, dar simte că nu mai este apreciată la adevărata ei valoare.

Primarul comunei, Cosmin Bocșaru, apreciază faptul că tradiția merge mai departe

Primarul comunei Lăcusteni, Cosmin Bocșaru, consideră că existența unui astfel de atelier este foarte importantă pentru comunitatea locală. Edilul apreciază faptul că în comună se mai păstrează o asemenea îndeletnicire tradițională, de care oamenii încă au nevoie.

Acesta îi apreciază pe Ion Marin Gubandru și pe fiul său pentru că nu au abandonat meseria, muncesc în continuare și duc mai departe o tradiție care riscă să dispară. Pentru comunitate, atelierul reprezintă un ajutor concret, mai ales pentru localnicii care încă lucrează pământul și au nevoie de unelte și reparații.

O meserie care nu trebuie să dispară

Povestea familiei Gubandru este, în fond, și povestea unei lumi rurale care se schimbă. Dacă odinioară fierarul era unul dintre oamenii indispensabili ai comunității, astăzi meseria sa se confruntă cu lipsa comenzilor, costurile ridicate și concurența uneltelor și instrumentelor moderne.

Și totuși, la Lăcusteni, focul forjei nu s-a stins. Un tată de 85 de ani, care a început ucenicia la 12 ani, și fiul său de 42 de ani continuă să țină vie o îndeletnicire transmisă prin muncă și experiență.

Poate că atelierul nu mai este plin ca odinioară, poate că banii se câștigă tot mai greu, dar încă există oameni care bat la poarta lui Nicolae Gubandru atunci când au nevoie de priceperea unui fierar.

Iar cât timp nicovala va mai răsuna în atelierul improvizat din Lăcusteni, meseria lui Ion Marin Gubandru nu va fi pierdută. Va continua să trăiască prin mâinile fiului său, într-o poveste simplă și autentică despre muncă, familie și respectul pentru o meserie care nu se învață din cărți, ci de la om la om.

Gabriel Cîrjaliu