Taina Iezerului Vâlcii: peștera în care Sfântul Antonie și-a săpat chilia în stâncă

Iezerul Vâlcii este un vechi așezământ monahal ortodox din nordul județului Vâlcea, cunoscut astăzi mai ales prin Schitul Iezer și prin peștera în care s-a retras Sfântul Cuvios Antonie de la Iezerul Vâlcii.

Așezământul se află în apropierea localității Cheia și a orașului Băile Olănești, într-o zonă montană retrasă. Potrivit tradiției, Sfântul Antonie a ajuns la Iezer după ce a ales viața monahală și s-a implicat în refacerea schitului, aflat atunci într-o stare precară.

Peștera săpată în stâncă

Dorind o viață de rugăciune și mai izolată, Cuviosul Antonie s-a retras în munte, unde a găsit o grotă într-o stâncă. Timp de aproximativ trei ani, a săpat cu propriile mâini o mică bisericuță și chilia în care a trăit.

Locul este cunoscut astăzi drept Peștera Sfântului Antonie și se păstrează în apropierea Schitului Iezer. Acolo, pustnicul a dus o viață aspră, dedicată postului, privegherii și rugăciunii.

Un loc de pelerinaj

Iezerul Vâlcii este important atât pentru istoria monahismului românesc, cât și pentru credincioșii care vin să se roage la schit și la peștera sfântului. Tradiția ortodoxă îl consideră pe Sfântul Antonie un mare nevoitor și îi atribuie darul vindecării și al înainte-vederii.

Sfântul Antonie de la Iezerul Vâlcii este prăznuit în fiecare an la 23 noiembrie. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în 1992.

Astăzi, Iezerul Vâlcii rămâne un loc de reculegere și pelerinaj, unde se întâlnesc tradiția monahală, istoria locală și peisajul sălbatic al munților din nordul județului Vâlcea.

Gabriel Cîrjaliu