Fără curent și apă la doi pași de Râmnic! Viaţa bătrânilor din cătunul Urzicari-Vlădeşti se scurge la lumânare

Pe un picior de plai, la doar câtiva kilometrii de centrul municipiului Râmnicu Vâlcea, câteva familii de bătrâni își duc viața ca în Evul Mediu. Nu au curent, nu au apă, iar drumul către casă le ia un ceas si jumătate. În cătunul Urzicari din localitatea Vlădești, un loc uitat de timp, dar și de autorități, se trăiește ca acum 100 de ani, chiar dacă Municipiul Râmnicu Vâlcea este la o aruncătură de băț distanță.

“E greu să mergem pe acest drum, facem mult până la centru. Asta dacă nu plouă sau dacă nu ninge, e foarte greu, dar ce să facem…”, spune o bătrânică. Autoritățile din Vlădești, comuna de care aparține cătunul Urzicari, vorbesc de păstrarea satului autentic, căci de introducerea utilităților în zonă nici pomeneală. Cele câteva familii care au mai rămas în sat nu ar justifica o astfel de investiție. Drumul către cătun, unul de pământ și destul de greu accesibil și vara, măsoară patru kilometri și nici el nu ar justifica cheltuiala pentru pietruire. “Dacă discutăm despre curent electric, distanța este una foarte mare, nu cred că cineva ar investi în așa ceva. Este vorba de rentabilitate. Nu este singura locație cu o astfel de stare, acesta este satul românesc autentic. Aici despre asta este vorba”, ne-a declarat Cătălin Mamotă, consilier local Vlădești. Dincolo de calculele seci ale autorităților sunt însă cei câțiva locuitori ai cătunului. Majoritatea sunt bătrâni, iar viata li se scurge încet la lumina lumânării. Ar pleca dacă ar avea unde că s-au săturat de viata grea și izolată din vârf de deal. La ei nu ajunge ambulanța, nu ajunge nici măcar preotul.

“Eu nu am fost de ani buni jos, nu mă mai țin picioarele. Dacă nu aveam fata care ne aduce de mâncare și tot ce avem nevoie, muream de foame”, completează un bătrânel. Pe ulițe răsună însă şi glasuri de copii. “E o familie tânără, (ne spune unul dintre însoțitorii noştri n.r.), dar nu stă în permanență aici. Nu ar avea cum să își mai trimită copiii la școală. Pe timp de iarnă, trei ore fac pe drum ca să ajungă acasă!”.
“Nu avem curent, dar ce să facem. Avem o lanternă mare, pe baterii, așa ne descurcăm. Aici trăim, aici sunt locurile noastre la care nu renunțăm”, spune și o tânără mămică. Cătunul Urzicari nu a fost niciodată unul foarte populat, dar așa sunt aproape toate satele vechi așezate pe dealurile care împrejmuiesc comunele Vlădești, Păușești Măglași și stațiunea Olănești. Spre deosebire de celelalte cătune, spun localnicii, Urzicari ar fi unul blestemat. Acum două decenii o bătrână a murit în chinuri groaznice, arsă de vie în propria casă pentru că nu a avut cine să o salveze. (G.C.)