Surpatele, în ziua Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu. Locul vâlcean în care dăinuie memoria unei sfinte

16 august 2026 rămâne o zi istorică pentru Biserica Ortodoxă Română, dar și una cu o semnificație aparte pentru Vâlcea. În ziua în care sunt cinstiți Sfinții Martiri Brâncoveni, la București are loc proclamarea locală solemnă a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu. Iar în județul Vâlcea se află unul dintre cele mai importante locuri legate de viața și credința sa: Mănăstirea Surpatele.

Așezată într-un cadru de liniște și frumusețe, Mănăstirea Surpatele nu este doar un monument istoric și un important așezământ monahal. Este ctitoria Doamnei Maria Brâncoveanu, locul în care memoria acesteia s-a păstrat peste veacuri și unde tradiția spune că, în ultima parte a vieții, s-a retras pentru rugăciune.
Astăzi, când Biserica o cinstește drept Sfântă Doamnă Maria Brâncoveanu, Surpatele capătă o lumină cu totul aparte.

O ctitorie născută din credință

În anii 1706–1707, Doamna Maria Brâncoveanu a ridicat la Surpatele o nouă biserică pentru obștea de călugărițe și a avut grijă să o înzestreze cu tot ceea ce era necesar.
Biserica a fost împodobită cu pictură, tâmplărie sculptată din lemn de tei aurit, icoane și odoare. A fost adus chiar și un candelabru de aramă realizat de meșterul Hans Georg Beck.
Pentru pictarea lăcașului, Doamna Maria a apelat la zugravi ai renumitei școli de la Hurezi: Andrei, Iosif ieromonahul, Hranite și Ștefan, din echipa condusă de Constantinos.
Astfel, Surpatele a devenit una dintre expresiile importante ale artei și spiritualității epocii brâncovenești.

Surpatele, locul în care tradiția o păstrează pe Doamna Maria

Dincolo de ziduri și de valoarea artistică a bisericii, Mănăstirea Surpatele păstrează o legătură profundă cu viața Doamnei Maria Brâncoveanu.
Tradiția spune că, după cumplitele încercări prin care a trecut familia sa, în ultima parte a vieții, Doamna Maria s-a retras la Surpatele. Aici petrecea mult timp în rugăciune.
Avea o evlavie deosebită la Maica Domnului și mergea adesea la Mănăstirea Dintr-un Lemn pentru a se închina la icoana făcătoare de minuni.
Drumul dintre cele două mănăstiri a rămas în memoria locului sub numele de „Drumul Doamnei” sau „Drumul lacrimilor”.
Un nume care spune, poate mai mult decât orice document, povestea unei femei care a purtat în suflet pierderea soțului și a celor patru fii.

O mănăstire care a trecut prin încercări

Istoria Surpatele nu a fost lipsită de perioade grele.
După secularizarea averilor mănăstirești, așezământul a fost abandonat, lipsindu-i resursele necesare pentru întreținere. Dar locul nu a fost lăsat să dispară.
Începând cu anul 1927, prin strădania unor maici venite de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, ansamblul monahal a început să fie refăcut.
Comisiunea Monumentelor Istorice a restaurat complexul între anii 1927–1935, iar ulterior au fost realizate lucrări de consolidare în anii 1958–1959 și 1984.
În anul 2004 au fost restaurate fresca și iconostasul, readucând la lumină frumusețea artistică a bisericii.

De la Doamna Maria la Sfânta Doamnă Maria

Viața Mariei Brâncoveanu a fost legată de credință, familie și ctitorie, dar și de una dintre cele mai grele încercări pe care le poate primi un om.
A fost soția domnitorului Constantin Brâncoveanu și mama celor 11 copii ai familiei. În 1714, soțul său și cei patru fii – Constantin, Ștefan, Radu și Matei – au fost martirizați la Constantinopol, împreună cu sfetnicul Ianache.
Maria a rămas văduvă și mamă îndurerată.
A continuat însă să sprijine Biserica și să păstreze vie memoria celor pieriți. Iar una dintre cele mai importante mărturii ale credinței sale se află chiar aici, în Vâlcea, la Surpatele.

O zi istorică, o legătură vâlceană

La 16 august 2026, proclamarea solemnă a canonizării Sfintei Doamne Maria Brâncoveanu la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Nou din București aduce în prim-plan o personalitate feminină care a rămas până astăzi parte din memoria spirituală a românilor.
Pentru Vâlcea, această zi are însă un ecou special.
Surpatele este locul în care numele ei nu a fost niciodată doar o pagină de istorie. Este locul în care ctitoria sa continuă să existe, în care rugăciunea a traversat generații și în care povestea unei femei greu încercate de destin s-a păstrat prin ziduri, pictură, tradiție și credință.

Astăzi, când Biserica spune „Sfânta Doamnă Maria Brâncoveanu”, la Surpatele acest nume pare să se întoarcă firesc acasă.

Gabriel Cîrjaliu