Transportul urban în Râmnic – gratis sau foarte scump

Dacă eşti turist prin Râmnic şi vrei să circuli cu autobutele ETA, dacă eşti salariat cu salariul minim sau dacă eşti şomer, vei afla pe propriul buzunar că transportul urmban din capitala Vâlcii este scump. Foarte scump. Biletul de călătorie costă mai mult decât în Bucureşti, Cluj, Sibiu, Timişoara sau Iaşi.
În schimb dacă eşti elev sau pensionar, te doare la bască. Circuli gratis. Consiliile locale ale municipiului care au stabilit regulile, tarifele şi facilităţile oferite unor categorii în privinţa transportului urban, au fost formate, în mare parte, din oameni care nu circulă cu autobuzul, având autoturisme personale sau de serviciu. Altfel nu se pot explica unele absurdităţi.

Decizii ilogice

Iată câteva din măsurile ilogice legate de consiliile municipale:
Pe autobuzele ETA pensionarii care au peste 62 de ani pot circula gratis (mai nou pe baza unui card de călătorie obligatoriu pentru toţi pensionarii de anul viitor, deci alte cheltuieli ale societăţii pentru emiterea acestor carduri). Exact ca la Baza de Agrement din Ostroveni, unde facilităţile sunt identice, de acestea profită şi pensionari care au pensii uneori uriaşe comparativ cu marea masă a celor care muncesc în oraş pe salariul minim. Foşti poliţişti, magistraţi, cadre militare sau oameni care beneficiază de pensii de peste 3 mii de lei, de multe ori de peste 5 mii de lei lunar, umblă gratis pe autobuze la fel ca cei care au pensii de câteva sute de lei. La fel circulă şi elevi. Toţi pe gratis şi toţi cu un card de călătorie emis de ETA care costă (emitere, dar şi management ulterior). Pe gratis circulă şi odraslele unora care au salarii mai mult decât decente şi care provin din familii în care şi tata, şi mama, au autoturisme personale sau locuiesc în vile. Cică măsura a fost luată ca să încurajeze frecventarea şcolii de către copii.
Hai să vedem altă faţă a acestei încurajări. Pentru a beneficia de card de călătorie gratuit, un elev trebuie să înveţe la o şcoală din Râmnic şi să fie trecut pe tabelul transmis către ETA de şcoala respectvă. Tabelele sunt întocmite de diriginţi. Numai că unii profesori au mintea de găină şi consideră de exemplu că un elev sau elevă care locuieşte la marginea Ostroveniului poate veni la şcoală pe jos până la Lahovari şi că aceasta nu este navetă. Mulţi copiii nu au fost trecuţi pe acele liste şi vă asigurăm că sunt exact cei ai căror părinţi nu au bani să le dea pentru bilete sau pentru taxi.

Dezorganizarea de la ETA

ETA are un site extrem de greu de citit în care sunt puse multe infirmaţii neinteresante pentru public, mai puţin cât costă biletele, unde poţi face reclamaţii care sunt drepturile clienţilor etc. (Apropo de ce cereţi autentificare cu nume de utilizator şi parolă?). De pe acest site aflăm că biletele se vând în 47 de puncte din municipiu din care doar 5 aparţin ETA. Unul dintre acestea este cel din zona centrală de pe General Magheru – fosta Ana Ipătescu. Aici, la orice oră ai trece, vezi oameni la cozi. Cei care nu circulă cu autobuzele se întreabă ce fac aceşti oameni şi de ce sunt atâtea cozi. Cei care circulă ştiu bine cât de complicat este să îţi faci un card de călătorie. Iar în această perioadă toţi pensionarii care încă nu au card, vor să îşi facă, pentru că din ianuarie nu vor mai putea circula prezentând cuponul de pensionar şi buletinul. Până ţi se dă cardul trebuie să răspunzi la fel de fel de întrebări, mai ales dacă eşti elev, de parcă ai emigra. Mai este necesar să completezi formulare, duduia de acolo să te caute în nu ştiu ce calculator, să afle unde locuieşti, unde înveţi, câţi ani ai, cu ce autobuz vrei să mergi, unde lucrează părinţii, în ce clasă eşti, dacă eşti pe tabel sau nu, dacă mai ai un card. Dacă ţi-ai pierdut cardul şi soliciţi altul, vă asigur că e mai grav decât dacă ai pierdut un paşaport. Trei zile la rând a trebuit să stea la coadă o elevă pentru a obţine un card care i s-a eliberat abia la o lună după ce l-a pierdut pe primul, timp în care a trebuit să plătească zilnic bilete mai scumpe ca în Bucureşti.

Cum este transportul urban în alte oraşe

La 1 iulie 2013 Lugojul, oraş în judeţul Timiş, a devenit prima localitate din România care a abolit biletul de autobuz şi a oferit transport gratuit urban pentru toţi rezidenţii săi. Transportul era oricum subvenţionat şi înainte de primărie cu bani grei. Estonia a fost prima ţară care a introdus votul online şi a oferit internet public gratuit. Din 2013 Tallinn, capitala Estoniei este prima capitală în care transportul urban este gratuit.
Ce se câştigă şi ce se pierde prin această măsură?
În aparenţă cheltuielile municipalităţii cresc pentru că subvenţionează integral transportul. La noi oricum jumate din cei care merg cu autobuzele o fac gratis. Se poate câştiga prin eliminarea unor cheltuieli ale ETA – controlorii dispar, nu se mai dau bani pentru tipărirea biletelor şi emiterea cardurilor, se pot elimina şi vînzătorii de bilete, se pot închriria către alte firme spaţiile din dispecerate şi vânzare bilete, poate scădea organigrama şi salariile şefilor de la ETA. Oraşul devine mai atractiv pentru turişti, dar şi pentru potenţiali rezidenţi care plătesc taxe şi impozite. Devine mai puţin poluat pentru că scade numărul autoturismelor de pe străzi mai ales pe timp de zi. Se promovează comerţul pentru că lumea va circula mai mult dintr-o zonă în alta pentru cumpărături, şomerii sunt ajutaţi să caute mai uşor loc de muncă, iar mobilitatea forţei de muncă creşte. Şi în momentul actuial primăria bagă bani mulţi în ETA, în salariile conducerii şi ale consiliului de administraţie şi în noul sistem de bilete şi carduri de călătorie. Subvenţia nu ar fi aşa de mare. Va scădea şi numărul taxiurilor, care a devenit cel mai mare din ţară raportat la numărul populaţiei. Poate va scădea şi preţul transportului la taximetre. Oraşul poate impune, după modelul altor oraşe din lume, taxe plătite de taxmetrişti pentru utilizarea domeniului public din staţiile de taximetre, iar aceşti bani se pot vărsa direct în conturile ETA pentru subvenţionare.
Dacă modelul acesta pare de neacceptat, putem copia modelul din Sibiu. Aici nu există transport gratuit pentru nimeni, dar un bilet de călătorie pe orice rută cu cardul contactless costă doar 1,39 bani. Un abonament pe lună costă 65 lei şi un abonament nenominal (adică poate circula oricine cu acel abonament) costă 100 de lei pe lună. Există legitimaţii zilnice cu 5 lei indiferent de numărul de călătorii şi abonamente pe o săptămână sau două. Studenţii şi donatorii de sânge au 50% reducere la abonamente, la fel şi elevi şi pensionarii cu pensie mică. Decizia finală poate fi luată printr-un referendum local cum a fost şi în Estonia pentru că la urma urmei transportul gratuit ar fi subvenţionat din taxele şi impozitele noastre, ale tuturor.
Nu este normal ca Râmnicu Vâlcea să fie cel mai scump oraş la transport pentru cele mai defavorizate categorii: şomerii şi salariaţii cu salarii mici şi foarte mici.

Traian GUMINSKI

Share...Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0